Ok, știu că e greu să găsești angajați corespunzători. Dar, totuși, parcă uneori nu e doar despre ei. Despre cât de slab pregătiți și de indiferenți sunt. Ci și despre tine ca brand. Că poate nu faci tu ce ceva bine, știi cum zic.

Uite două exemple. Să îmi zici #CumComentezi.

Mă duc zilele trecute la Massimo Dutti. În Mall Vitan. Că e lângă mine. Și mă duc acolo pentru că blugii mi se potrivesc la marele fix. Uneori nici nu îi mai probez, îi iau direct. Așa de bine se potrivesc.

Eram cu doamna. Că a zis că mai bine vine și ea. Să fie sigură că îmi cumpăr blugi. Nu să intru, să stau 1 minut jumate și să mă învârt pe acolo ca un pinguin retrograd, după care ies și să o sun ”n-am găsit” (am făcut de astea, de aia știe că există riscul).

În magazin, trei vânzătoare (sau ce erau). Am zis bună dimineața (că era 10.00 și un pic). N-au răspuns. Am dat din umeri. Că doar nu era dimineața mea, știi cum zic. Și ne-am dus înspre raionul pentru bărbați. Direct la blugi. Și am început să ne uităm după mărimea aia. Și ne-am tot uitat. Că – n-am înțeles care-i faza; bine, io oricum nu înțeleg logica aranjării hainelor în niciun magazin, dă-i pace – erau mai multe teancuri de blugi, de tot felul de culori.

Doamna mea se tot uita după cineva să ne ajute. La fel și un domn, care probase niște pantofi, dar la raft nu vedea mărimea potrivită. Nu a venit nimeni. Domnul s-a enervat și a plecat. Eu am ales o pereche de blugi mărimea mea, am probat-o (că eram cu doamna, nu riscam) și ne-am dus la casă să o plătim. După care am ieșit.

Toată isprava durase vreo 20 de minute (da, știu, o eternitate, mai ales pentru mine). Doamna mea ieșise de acolo cu capsa pusă pe fetele de acolo care nu au făcut nici cel mai mic gest să ne ajute. Io pafarist, habar nu aveam că fetele alea de aia sunt puse acolo. Să te ajute. Care-i egal cu să vândă, practic.

Cum doamna mea nu a fost mulțumită cu doar o pereche de blugi (că așa face, vine cu mine și face stocul; știe că mie mi se rupe și nu mă ocup), am mers și la Lee Cooper (doamna a decis, nu io, dă-i pace, io i-am zis să mergem la Cărturești…).

De la intrare cum te uitai în magazin, părea că e gol. Dar abia ce am făcut trei pași în incintă că de undeva, n-am nici cea mai mică idee de unde, a apărut o domnișoară cu un zâmbet larg.

– Bună dimineața, cu ce vă pot ajuta?

Am plecat de acolo cam în vreo 9 minute. Cu două perechi de blugi și o pereche de încălțări (la care nici nu mă gândisem, dar a făcut domnișoara upsell). Și cu o bună dispoziție corespunzătoare.

Data viitoare când mă duc să îmi iau blugi, cel mai probabil că mă duc direct la Lee Cooper. Că știu acum măsura perfectă pentru mine după calapoadele lor. A avut grijă domnișoara să mi-o tot repete. Ca să nu o uit.

Aia zic.