Atac cu arme chimice. Un spital improvizat. Ca să aibă șanse de supraviețuire, oamenii trebuiau dezbrăcați. Pentru că otrava lansată asupra lor stătea în haine.

Bărbații au fost dezbrăcați toți la chiloți. Și se arunca într-una cu apă peste corpul lor ca să se îndepărteze substanțele chimice otrăvitoare. Cei mai mulți dintre bărbați au supraviețuit.

Femeile nu au fost dezbrăcate. Li s-a aruncat doar cu apă peste ochi și peste palme. Singurele porțiuni din corpul lor expuse. Așa că au murit aproape toate.

S-a întâmplat în Siria. În condițiile unui război mizerabil nu doar că orice război este mizerabil, dar și pentru că este teribil de greu să înțelegi de ce s-a ajuns la asemenea mizerie și mai ales de ce se continuă cu mizeria asta.

Ei bine, nici măcar în aceste condiții regulile idioate religioase nu au fost anulate. Reguli care interzic femeilor să fie văzute de alți bărbați în afara celor din familie. Au preferat să le moară femeile decât să încalce regulile idioate religioase.

De aia zic: hai să facem în sufletele și mințile noastre diferența dinte credință și religie. Căci de cele mai multe ori religia este cea care te împiedică să vezi adevărată credință. Iar fără religie, se poate trăi. Lejer. Și fără credință se poate. Dar mult mai greu.

Aia zic.

PS Mi-am adus aminte de scena asta înfiorătoare în timp ce citesc ”Fata care nu se putea opri din mers” de Samar Yazbek. Nașpa carte. Nu ea în sine, că e scrisă bine. Pe alocuri prea bine. Ci subiectul: războiul din Siria. Văzut prin ochii unei fete cu probleme. O poveste tare personală. Din care înțelegi ce porcărie este războiul. Și cum suferă oamenii care n-ar trebui să sufere din cauza unora tâmpiți, cretini și idioți, care pornesc căcaturile astea. #RaftulLuiChinezu