Primesc mail: Bună ziua, mă interesează tariful dumneavoastră pentru o oră de coaching.

Îi răspund (ferm convins că a greșit destinatarul): Bună ziua, mulțumesc pentru interes, dar nu ofer astfel de servicii, e pălăria prea mare pentru mine :)

La care el: Păi, Xulescu mi-a spus că a avut o sesiune de coaching cu dumneavoastră și că rezultatele au fost extraordinare.

Io mă blochez. Pentru că ceea ce Xulescu i-a spus că a fost o sesiune de coaching a fost o discuție la… bere. E drept că am stat vreo două ore. Și e drept că m-a întrebat tot felul de chestii și că io i-am zis-o direct în buză părerea mea. Stilul casei. Dar de aici până la coaching este o cale la fel de lungă cam ca de la poșircă la bere artizanală de calitate. Drum pe care eu, deși modestia este o virtute care mi-e străină, nu-s dispus să îl fac. Pentru că a fi coach este o meserie în sine. Nu părerologie.

Așa că îi răspund omului: O să îi mulțumesc lui Xulescu pentru PR, dar să știți că a fost vorba despre o discuție la bere. Atâta tot. Și ne-am plătit fiecare berea :))

La care omul: Am înțeles. Păi, atunci vreau și eu o discuție la bere. Și o plătesc eu. Cu cât îmi ziceți că e tariful orar pentru așa ceva.

Io când v-am zis că berea face minuni, voi chinezu, chinezu!

Aia zic :D