Dă-mi putere să mă gândesc la ei ca la niște rătăciți. Ca la niște oameni care, vremelnic, și-au uitat umanitatea.
Dă-mi putere să nu îi disprețuiesc și să cred că mai sunt șanse ca ei să înțeleagă că a ucide pe cineva doar pentru că poți, pentru că tu ai o armă și celălalt nu este o crimă abominabilă.
Dă-mi putere să nu îi blestem pe cei care se bucură de moartea acelor oameni pe motiv că și-au meritat-o.
De fapt, știi ce, Doamne? Mai bine lasă. Că doar ai și tu alte treburi. Mai importante decât să îmi dai mie putere. Lasă-mă pe mine. Că o să încerc eu singur să îmi găsesc puterea aia.
Tu coboară-ți privirea înspre ei. Înspre ceilalți. Și fă-i să vadă cât de mult greșesc. Fă-i să înțeleagă cât de mult și-au pierdut umanitate. Fă-i oameni la loc.
Repară-i, Doamne…