Fred Hoyle îl cheamă pe cel care a rostit prima dată sintagma Big Bang cu referire la modul în care a fost format universul. Un astronom britanic era el pe cartea de muncă.

Omul știa meserie. Era unul din astronomii recunoscuți în epocă. Și respectați. În asemenea măsură încât societăți mari de specialiști (cum ar fi Royal Astronomical Society din Londra) se întrunesc la câțiva ani ca să îi aducă un omagiu.

El a formulat, spre exemplu, teoria nucleosintezei stelare. Una respectabilă în contextul epocii (zic specialiștii; eu nu mă pricep). Și a contribuit la multe cercetări în domeniu. Adică, bref, era un specialist cu pedigree. Unii istorici ai științei chiar îl situează printre cei mai buni.

Hoyle a lansat termenul The Big Bang în 1949. Într-o emisiune radiofonică la BBC. ”Dar de ce zici că și-a luat țeapă?”, ai putea pe bună dreptate să mă întrebi.

Și eu îți răspund: pentru că el a inventat sintagma Big Bang la caterincă. La mișto. Ca un fel de înjurătură științifică la adresa acestei teorii. Pe care el o considera o mare prostie.

De unde și țeapa: să zici ceva urât de ceva și asta să contribuie la succesul acelui ceva. Căci fix așa s-a întâmplat.

Cum se numea această teorie înainte ca Hoyle să o boteze în halul ăsta? Exact. Nimeni nu știe. Adică, mă rog, o fi știind specialiștii. Dar nici ei toți. Pentru restul lumii așa i-a rămas numele: teoria Big Bang.

Așa ca o notă de colorizare – cum ar zice un patagonez ajuns din greșeală în Poplaca – numitul Hoyle avea o reputație de semi-scandalagiu în lumea științifică. Adică de om care lua la mișto multe teorii. Și nu neapărat doar teorii din zona lui de meserie, ca să zic așa.

Era astronom, repet. Dar asta nu l-a împiedicat să se bage în discuții (pseudo)savante despre epidemii. Sau despre fosile. Ocazie cu care dădea niște decisive (în mintea lui) celor mult mai bine pregătiți decât el pe subiectul în cauză.

Un personaj Hoyle ăsta. Dar numele i-a rămas în istorie asociat cu Big Bang. Fix cum nu și-a dorit el. Căci până la moartea lui din 2001, a fost un adversar feroce al acestei teorii. Și cred că și-a blestemat zilele că a avut proasta idee să rostească această sintagmă.

Din 1949, când a zis prima dată de Big Bang la BBC, și până în 2001, când a murit, au trecut 52 de ani. Și în tot acest timp Hoyle a văzut cum termenul lansat de el capătă un succes planetar. Termen pe care el l-a vrut să aibă efectul fix contrar. Adică să facă de telecomandă teoria asta.

Cum s-o fi simțit el văzând asta? Mai ales la cât de dilimandros era. Numai el știe. Dar bine la feng shui nu i-a făcut, asta-i clar.

Aia zic.