Sunt foarte obosit…
Am avut trei zile la rând în care m-am trezit pe la 6 și am ajuns acasă aproape de 22.00. Și am și eu o vârstă. Chestii pe care acum 20 de ani le făceam fără să clipesc, acum îmi aduc niște trepidații masive pe la planetare.
Și a venit și oboseala psihică legată de mizeria pe care o face Rusia în Ucraina. Mă afectează. Foarte mult. Chiar dacă nu o arăt și nu vorbesc mereu despre asta. Și, oricum, în chestiuni grave prefer să fac lucruri decât să vorbesc despre ele. Așa că am început discuțiile cu mai multă lume să vedem cum să ne pregătim în caz că o să avem de primit refugiați.
Așteptam ziua de vineri pe sistem de vin la birou câteva ore, apoi mă duc acasă, îmi pun telefonul pe silent, iau câteva cărți lângă mine și aia e, mă relaxez la creierii capului.
Până ieri, ăsta era planul. Până când mi-au adus aminte doamna mea și Cosmin, colegul de la Kooperativa 2.0, că are Lucia concert în seara asta. În seara în care am vrut să mă retrag departe de lumea dezlănțuită.
Moment în care am realizat un lucru: ce o fi în sufletul ei să știe că are de cântat în vremurile astea ciudate? Și am decis: mă duc la concert. Nu știu dacă o să conteze pentru ea. Dar contează pentru mine. Contează să știu că e musai să avem grija ca viața normală să meargă înainte.
Este oribil ce se întâmplă în Ucraina. Este strigător la cer ce face Rusia. Este îngrozitor ce pățesc civilii. Am fi teribil de vinovați să nu urmărim ce se întâmplă. Și, mai ales, să nu încercăm să ajutăm. Să ne pregătim să ajutăm. Dacă o să fie cazul. Când o să fie cazul.
Până atunci, însă, cred cu tărie că Rusia ar bifa o imensă victorie dacă ne-ar înfrânge psihic. Dacă ne-ar călca moralul cu cizma ei împuțită. A nu-i lăsa să ne înfrângă pe acest front cred că este una din marile lupte pe care le avem de dus.
Singura modalitate prin care putem lupta cu adevărat este să ne vedem fiecare de tarlaua noastră. Cât putem de bine. Să ne facem meseria mult mai bine decât am făcut-o până acum. Să ne gândim la ce se întâmplă ca la o provocare majoră. Căreia să îi facem față. Și să scoatem tot ce este mai bun din noi. Pe tarlaua noastră.
Știi de ce zic asta? Pentru că tarlaua noastră, a fiecăruia dintre noi, s-ar putea să fie în viitorul imediat o resursă fantastică. S-ar putea ca tarlalele noastre combinate să fie cele care vor hrăni nesățioasa gură a vremurilor care sunt asupra noastră.
Iar una din bucățile extraordinar de importante din tarlaua fiecăruia este sănătatea mintală. A avea grijă de acest fundamental motor al vieții noastre cred că este una din prioritățile noastre.
A avea grijă de tine este cea mai bună formă de a avea grijă de ceilalți.
Așa că, dragă cititorule, încearcă să îți găsești acele surse de liniștire a sufletului tău. De relaxare a minții tale. Ca să poți fi bine. Și să îți vezi de tarlaua ta cât de bine poți. Pentru ca noi toți împreună să fim bine. Și să putem să îi ajutăm și pe ceilalți. Dacă o fi. Când o fi.
Aia zic.
