Este a nu știu câta oară când aud expresia asta. Venită de la tineri care abia au terminat facultatea. Și care se lovesc (o fi bun verbul ăsta?) de complicăciunile vieții de angajat sau, în puține cazuri, de antreprenor.
Pentru ei, a deveni adult vine la pachet cu probleme. Pentru ei, a nu mai fi copil vine la pachet cu a renunța la o mare parte din libertate. pentru ei, viața nu mai este chiar atât de frumoasă pe cât era înainte.
Sigur, nu generalizăm. Adică sunt mulți tineri care nu se încadrează în ce zic eu mai sus. Dar sunt mult mai mulți care fac parte din categoria despre care vorbesc. Așa cred eu, cel puțin.
Le spun de fiecare dată când am ocazia că s-ar putea să fie și mai rău. Și viața lor să nu se ducă acolo unde vor. Mai ales din punct de vedere profesional. Dar că, totuși, trăiesc cele mai bune vremuri pentru a deveni aproape orice ar vrea să devină. Doar că este nevoie de muncă, răbdare și noroc. Nu neapărat în ordinea asta…
Unii mă întreabă: ”Dar tu faci ce îți place acum? Și faci ce ți-ai propus să faci când erai mai tânăr?”. Le răspund cu mâna pe inimă că da. Fac ce îmi place și îmi place ce fac. Dar că eu sunt unul dintre norocoși. Și că am ajuns în acest stadiu al vieții mele doar după multă muncă, răbdare și noroc.
Moment în care vin și te întreb dacă tu ești acolo unde ți-ai propus să ajungi în urmă cu 10 ani. Și mai povestim :)