Sunt fan Newcastle datorită istoriei. Nu istoriei clubului. Ci istoriei ca știință. Care face parte din mine cam de când mă știu. Printre primele mele amintiri când eram mic sunt și cele în care răsfoiam, în podul bunicii, niște cărți cu tot felul de ilustrații de soldați. Bunicul din partea mamei, pe care nu l-am prins în viață, era un autodidact. Și avea o colecție impresionată de cărți și reviste pentru vremea aia. Mai ales într-un sat îndepărtat din Țara Lăpușului.

Istoria a fost una din pasiunile mele dintotdeauna, deci. De Newcastle m-am îndrăgostit datorită numelui. Căci castle a sunat pentru mine mult prea bine a ceva istoricos ca să nu devin fan. Chiar dacă habar nu aveam atunci care-i faza cu echipa asta. M-a atras doar numele ei. Atât.

Era prin 1988. În plină mizerie comunistă. Când făceam rost teribil de greu de informații despre fotbalul de dincolo. Dar tot am primit – nici nu mai știu de la cine… – o revista de fotbal. Parcă Football Roundup se numea. Care era o comoară imensă pentru mine. Pentru că am găsit acolo fantastic de multe informații despre echipe, despre jucători, despre competiții.

Acolo am văzut pentru prima dată numele acesta: Newcastle. Care m-a cucerit din prima. Cum ziceam. Și de atunci am rămas fan. Bine, nu e că sunt ultras sau ceva. Dar am urmărit echipa și am văzut cât de multe meciuri am putut în toți acești ani. Adică, iară, imediat se fac 35 de ani. Deci am ceva vechime în câmpul muncii.

Nu este o echipă mare. Din punct de vedere al rezultatelor, zic. Nici pe departe. Dimpotrivă. Ne începem fiecare campionat Premier League cu obiectivul de a nu retrograda. Ceea ce am reușit constant.

Anul ăsta este foarte greu, însă. Căci este pentru prima oară în mulți ani când echipa chiar s-ar putea să retrogradeze. În ciuda faptului că a fost cumpărată de niște miliardari și alte de astea. Care ar fi putut ajuta. Dar deocamdată se vede treaba că mai mult au încurcat. O singură victorie în 19 meciuri…

Om vedea. Indiferent de ce se întâmplă, rămân coțofan. Căci aceasta este porecla echipei Newcastle: coțofenele. La bine și la rău. Așa cum face un fan adevărat.

Ironia face că nu am ajuns niciodată în Newcastle. Deși în rest am ajuns pe toate continentele de mai multe, mai puțin în America de Nord. Aia e. O să rezolv această eroare regretabilă anul ăsta. Sper…

Aia zic.