De ce m-am vaccinat și de ce apăr dreptul celor care încă nu s-au decis

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D

Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.000 de abonați.

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro

M-am vaccinat azi, într-o zi de marți, 13. Și am făcut-o pentru că eu cred cu tărie că asta trebuie să facem cât mai mulți. Pentru a ne putea gândi la o cât de cât posibilă și de dorit întoarcere la normalitate. Aia care o să fie, desigur. Căci o să fie un pic altfel. Din toate punctele de vedere.

Susțin, așadar, cu tărie vaccinarea. Respect cu strictețe măsurile de protecție impuse de lege. Chiar dacă nu îmi plac. Chiar dacă unele mi se par fără sens. Dar a respecta legea, mai ales în condițiile acestea, este din punctul meu de vedere tot un pas înspre acea întoarcere la normalitate. Aia care o să fie, desigur. Căci o să fie un pic altfel. Din toate punctele de vedere.

În același timp, (deși uneori mă enervez teribil pe niște amici pe chestia asta), respect dreptul celor care încă nu s-au hotărât dacă să se vaccineze sau nu. Nu cred că este o atitudine bună, din multe puncte de vedere. Doar că este dreptul lor. Oricât de tare ne-ar displăcea unora (iar eu uneori mă enervez teribil pe niște amici pe chestia asta).

Dialogul, cred cu tărie, rămâne unica formă în care astfel de divergențe se pot negocia. Cu argumente. Nu cu acuze, nu cu răcnete, nu cu arătat cu degetul. Și în nici un caz cu oribilul ”eu știu, tu nu știi!”, rostit ca sentință. Care, ca orice sentință, este o non-invitație la dialog.

Și, odată ce argumentele sunt epuizate, putem considera dialogul încheiat. Și, odată dialogul încheiat, putem să rămânem fiecare la părerile noastre. Cât mai civilizat cu putință. Și lăsând portițe întredeschise pentru un posibil dialog viitor. Pe când o fi să trăim acea întoarcere la normalitate. Aia care o să fie, desigur. Căci o să fie un pic altfel. Din toate punctele de vedere.

Dar probabil că vorbește vaccinul din mine. Poate că au băgat ăștia ceva în el care să ne facă imuni nu doar la virusul ăsta păcătos ci și la păcatul nostru național de actualitate: ruperea structurii civice prin învârtoșarea părerii proprii în exces. Sper să nu treacă efectul ăsta al vaccinului…

PS Despre cei care consideră că vaccinul este unealta ocultei, numai de bine. Cu speranță zic asta…

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

3 thoughts on “De ce m-am vaccinat și de ce apăr dreptul celor care încă nu s-au decis”

  1. Felicitari pentru atitudine! Observ ca in ultimii ani, nu prea mai reusim sa acceptam sau sa respectam si parerile altora. Daca cineva gandeste diferit de noi, gata , gandeste gresit. Nu m-am vaccinat inc, asta pentru ca am avut destul de recent Covid, dar o voi face . Le respect parerea celor care nu vor sa se vaccineze,atata vreme cat si ei imi respecta dorinta mea

  2. Bravo ! Susțin vaccinarea .
    M-am vaccinat. Vreau sa ma intorc la normalitate ( cat de cat). Respect parerile celor care nu vor sa se vaccineze, dar tot nu voi intelege de ce Nu vor.
    Am intrebat : de ce nu te vaccinezi ??? Raspunsul a fost : Nu vreau, sau noi cei care ne vaccinam NU CITIM :):)..vor sa ne omoare:):)..hahaha

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5000 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)