În Europa sunt peste 40 de milioane de oameni diagnosticați cu depresie. Așa sună statistica. Una înfiorătoare. Oribilă. Cât două Românii. Mai mult decât două Românii.
Depresia este o țară în care legea este tristețea teribilă. În care constituția înseamnă dreptul la a fi nefericit. În care singura instituție care te poate ajuta cu adevărat este, în primul rând, chiar tu.
De când fac #PodcastulLuiChinezu, am învățat o lecție importantă: nu îți alegi depresia, depresia te alege pe tine. Și o face așa: se uită în sufletul tău și își zice – nu zâmbind, depresia nu zâmbește niciodată, nici măcar atunci când câștigă… – ”aici o să poposesc un pic…”.
Și, uneori, acest popas al depresiei în viața cuiva devine coabitarea pe termen lung. Depresia și-a luat viză de flotant în viața unora dintre noi…
1 din 10 persoane a lipsit de la serviciu din cauza depresiei. Așa zice statistica. Una înfiorătoare. Oribilă. Se pierd, în medie, 36 de zile lucrătoare pe episod depresiv. Căci și așa e bine să analizăm impactul depresiei. Economic. Ca să înțelegem din toate punctele de vedere de ce ar trebui, ca nație, să ne apucăm la modul cel mai serios să luptăm împotriva ei.
Cam 136 de miliarde de Euro costă depresia doar în spațiul european. În fiecare an. Adică aproximativ 265 euro pentru fiecare locuitor. Atât de mult ne afectează economiile. Și sănătatea. Și toate lucrurile care decurg în sens negativ de aici.
Cum poți ajuta în lupta împotriva depresiei
Dacă treci prin astfel de momente grele, cere ajutor. Familiei. Prietenilor. Celor din jur. Nu duce în singurătate povara asta teribilă. Să nu îți fie rușine să spui celorlalți prin ce treci. Vei vedea că și alții trec prin așa ceva. Ca tine. Și vei descoperi că împreună, acest atât de important ”împreună”, va fi mai ușor.
Doar gândul că cineva, care trece prin ce treci tu, se gândește la tine și tu te gândești la ea sau la el, este de multe ori de mare, mare ajutor.
Apelează la ajutor specializat. Nu doar că nu este nicio rușine, este extrem de important. Și, la urma urmei, ce treabă ai tu că unii o să zică nu știu ce despre tine? E despre viața lor sau despre a ta? Ei nu pot să îți trăiască viața, așa cum tu nu poți să le-o trăiești pe a lor. Așa că decide ce e mai bine pentru tine. Iar a cere ajutor specializat este întotdeauna alegerea corectă.
Dacă nu treci prin momente de depresie, dar vrei să ajuți, fă ce fac eu: informează-te. Află cât de multe poți despre această afecțiune. Și mai ales despre stările prin care trec cei afectați. Atât cât îți poți imagina. Și îți imaginezi greu, foarte greu… Dar încearcă, totuși. Ca să te înfioare doar acest exercițiu de imaginație. Și să îți propui să ajuți.
Și mai poți face ceva: să dai mai departe cât de mult poți atunci când vezi campanii de conștientizare. Așa cum este cea de mai jos.
Campania se numește ”Să Învingem Depresia”. Lansată de Janssen România alături de Coaliția Organizațiilor Persoanelor cu Afecțiuni Cronice (COPAC) și își propune să crească nivelul de informare și înțelegere despre provocările și stigma prin care trec cei care suferă de tulburări de sănătate mintală.
Campania este realizată cu ajutorul unor povești reale, transpuse în obiecte ceramice prin arta japoneză kintsugi. Care este arta japoneză antică de reparare a obiectelor ceramice sparte prin lipirea lor cu un lac cu pulbere de aur. Evidențierea crăpăturilor și imperfecțiunilor conferă nu doar unicitate unei piese, ci demonstrează și că obiectul a avut o viață proprie și o poveste de spus.
Artistul vizual Lidia Alina Nicolae a discutat cu cele cinci persoane și a gândit câte un obiect pentru fiecare. Fă-ți timp să te uiți la acest film, te rog. O să înțelegi după vizionare de ce îți recomand asta…
Material susţinut de Janssen în cadrul campaniei ”Să invingem depresia”.
2 thoughts on “Dacă depresia ar fi o țară, ar fi de două ori cât România…”
Ca om care a fost acolo de multe ori înainte de a se repara, pot spune că cel mai des, a cere ajutor nespecializat e mai rău decât a-ţi ţine gura.
Replicile generale de răspuns sunt:
– puterea e în tine (nu, dacă era, nu picam în groapă din capul locului)
– Dumnezeu nu dă omului mai mult decât poate duce (şi eşti sigur/ă că Dumnezeu mi-a dat durerea asta? Cum demonstrezi?)
– ăia de la Oncologic sunt pe moarte şi nu se mai văicăresc cât te văicăreşti tu! (I-am băgat eu în oncologie? Am decis eu ca x sau y să facă vreo formă de cancer?)
Arareori, dacă ai mai mult noroc decât visezi că ai, ţi se permite să spui aceleaşi dureri, all over again, ca un patefon stricat. Însă să spun de 1001 ori că mă doare sufletul fiindcă nu înseamnă decât că mă focalizez de 1001 ori pe ceea ce mă doare şi e infectat în sufletul meu. Nu înseamnă că mă pot concentra pe cum pot extirpa infecţia aia.
Şi din nenorocire, în 90% din cazuri, infecţia aia e plantată acolo de cei mai apropiaţi oameni.
Of, nu te pot contrazice…