Dragoste în vremea pandemiei: Lupți cu oricine este lângă tine, chiar și cu cel pe care îl iubești

Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.

Contact: cristi@kooperativa.ro.

Un guest post scris de cei de la Cortul Terapeutic.

Există un virus care ucide!…  Și așa apare FRICA.

Este mediatizat foarte mult subiectul iar informațiile sunt contradictorii și controversate… Și așa apare CONFUZIA.

Nu mai avem voie să ieșim din casă. E grav!… Și apar toate: LIBERTATEA ÎNGRĂDITĂ, FRICA, NESIGURANȚA, CONFUZIA, PANICA.

Vrem nu vrem creierul nostru procesează informațiile în termeni de PERICOL sau NU. Pentru o pandemie nu am fost pregătiți. Prin urmare, trăirile mai sus descrise ne-au încercat pe toți mai mult sau mai puțin.

Aș putea să continui cu enumerarea factorilor stresori la care am fost supuși în ultima vreme dar cred că v-ați prins. Avem toate premisele ca să fim stresați, anxioși.

În astfel de condiții hormonii stresului ne inundă corpul. Pe măsură ce trec zilele, cocktail-ul de adrenalină, noradrenalină și cortizol devine din ce în ce mai concentrat și reacțiile corpului nu întârzie să apară – insomnie, mâncat compulsiv, consum mai mare de alcool, tutun, cafea, stare de agitație, dureri de cap, irascibilitate etc.

LUPTĂ sau FUGI! Ai două variante cu care să răspunzi acestei situații.

Nu ai unde să fugi așa că, pentru a supraviețui, sistemul tău emoțional (instinctul) îți transmite  că singura ta salvare este să LUPȚI. Lupți cu oricine este lângă tine, chiar și cu cel pe care îl iubești. Acum vei apela la mecanismele de apărare pe care ți le-ai format încă din fragedă pruncie în relația cu părinții.

Și vei lupta pe pilot automat!

EA și EL se iubesc.

În prezent EA: Toată ziua stai pe laptop. Parcă nici nu exist pentru tine.

Iar el aude altă voce…

În trecut MAMA LUI: Toată ziua ești plecat… Eu trebuie să aflu de la alții despre tine. Eu nu exist pentru tine, nu?

În trecut EL: Am fost plecat doar o oră, mamă…  Cum adică nu exiști?… Ce vrei să spui?

În trecut MAMA LUI: Niciun cum adică! Tu să nu vorbești cu mine așa!…

În trecut și în prezent  EL: …tace și pleacă în altă cameră.  Nu mă iubește, își șoptește în gând.

Iar la această reacție, EA își amintește…

În trecut EA:  Tati, tati vreau la tine în brațe.

În trecut TATĂL EI: Nu acum, scumpa mea. Tati are treabă.

În trecut EA: Plânge în hohote singură în cameră. Nu mă iubește, își șoptește în gând.

În trecut TATĂL EI către mama ei: Draga mea, ce are fata de plânge?… Du-te și vezi ce-i cu ea, te rog.

Mai țineți minte reacția lui din trecut și din prezent?… Tace și pleacă.

Iar asta o determină pe EA să….

În prezent EA: Așa, ignoră-mă, cum ai făcut-o toată viața mea!

În prezent EL: Iubita, ce am făcut? De ce te iei de mine?

În prezent EA: Scutește-mă cu iubita!… M-am săturat să stau ca proasta singură în cameră și să mă rog de tine să mă bagi în seamă.

În prezent El: Exagerezi și nu înțeleg ce ai… Ce vrei de la mine?… Am deschis laptop-ul acum 20 de minute. Ai chef de ceartă sau ce?…

Și discuția se prelungește în aceeași notă timp de zece minute. Amândoi pot țipa(își pot vărsa frustrările) acum. EL nu e TATA, EA nu e MAMA. EA nu mai permite să fie ignorată. EL nu mai acceptă să fie invalidat.

După zece minute EL tace, oftează și închide ușa după el. EA merge în dormitor și plânge în hohote.

EL, așa cum a învățat din relația cu mama, cel mai bine e să tacă. Oricum nu-l ascultă niciodată.

EA, așa cum a învățat din relația cu tata, plânge(țipă) ca să fie auzită.

EL se teme că orice ar face nu va fi îndeajuns de bine.

EA se teme că nu e iubită.

EL este tipul de atașament evitant. Ea este tipul de atașament anxios. Sigur că se poate și invers.

Dinamica descrisă mai sus se întâmplă în interiorul multor cupluri. Poate ai trăit sau chiar trăiești un scenariu asemănător.

Ajungem în astfel de ipostaze mai ales în situațiile stresante. Iar pandemia este o situație stresantă și pentru EL și pentru EA. Prin urmare, riscul ca în această perioadă să ajungem la astfel de comportamente este și mai mare.

Te întreb acum, cititorule:

Cui și ce reproșau cei doi – EL și EA în prezent?…

Când suntem stresați sistemul nostru emoțional se activează și intrăm pe pilot automat. Atunci se activează fricile din copilărie dar și mecanismele de apărare pe care le-am dezvoltat ca să supraviețuim – ea plânge și țipă, el tace și pleacă.

Pandemia ne stresează – EA vrea să fie asigurată de iubirea lui; el evită (luptă cu stresul) prin evaziunea mintală (se ”pierde” în laptop).

Ce facem ca să nu ne mai certăm cu părinții noștri din trecut prin intermediul partenerului din prezent?

  • Ne împrietenim cu corpul nostru. El ne va atenționa când suntem stresați.
  • Recunoaștem față de noi, în primul rând, că ne este teamă și comunicăm partenerului ceea ce simțim, în al doilea rând.

Mă simt anxios. Mă îngrijorează această situație(pandemie)

  • Ne controlăm impulsurile. Cea mai rapidă metodă de a ne recăpăta controlul este agresivitatea. De multe ori o folosim –  prin tonul ridicat, prin sarcasm ori reproșuri.
  • Trage aer în piept, respiră adânc.
  • Empatizează – și celălalt este anxios. Pandemia e nouă și pentru el.
  • Comunică ceea ce îți dorești, ceea ce ai nevoie, fără să reproșezi.

Am nevoie să petreci mai mult timp cu mine în această perioadă. Mă simt anxioasă și am nevoie să mă ți mai mult în brațe. Te iubesc!

Mă duc să evadez (să pierd vremea pe net) o oră. Mă simt stresat și navigatul pe internet mă ajută. Te iubesc!

  • Acceptă nevoia celuilat și modul în care se adaptează la stres. Clarifică! Fii prezent!

EL, EA: Înțeleg, ne vedem peste o oră în living și ne uităm împreună la un film ținându-ne în brațe. Ok?…

EL și EA se iubesc!… dar se tem că nu sunt iubiți!

Ai încredere! Te iubește!

Iubește-l pe celălalt așa cum are el nevoie să fie iubit!…

Mai ales acum!

Pentru cei care încă nu ne cunosc suntem un grup de psihoterapeuți români din cadrul asociației “Enable Emotions” și în 2018 am inițiat prima campanie din România de responsabilizare și informare socială despre importanța psihoterapiei: Cortul Terapeutic.

În cadrul proiectului ne propunem prin pași mărunți să demitizăm preconcepții și idei precum:

– dacă mergi la psiholog ești nebun, slab, vulnerabil;

– psihoterapia este un moft al omului modern;

– alții au probleme și ar trebui să meargă la psihoterapie, nu eu;

Și multe altele care, de fapt, reprezintă de cele mai multe ori bariere în fața întâlnirii cu TINE.

Photo by Kelly Sikkema
Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4900 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)