În Centrul de Transfuzie Sanguină din Ploiești intri cu sentimentul cu care intri în cam orice unitate medicală din România. Cu o strângere de stomac și încruntându-te fără să îți dai seama că faci asta.
Practic, o reacție-reflex după multe experiențe nu prea plăcute, pățite în decursul anilor, cu ceea ce am putea numi generic sistemul medical românesc.
Doar că, imediat ce pătrunzi în clădire, ridici surprins sprânceana. Căci ce vezi acolo nu seamănă de nici o culoare cu ce te așteptai tu să semene. Dimpotrivă, senzația este că ai ajuns, cumva, în altă parte…
Centrul de Transfuzie Sanguină din Ploiești face parte din cele 41 de astfel de centre modernizate de Fundația Vodafone și Asociația REACT, în cadrul programului ”O șansă pentru viață”.
4 ani și 1 milion de EURO
Atât durat și atât a însemnat investiția făcută de Fundația Vodafone în aceste centre.
Dar haideți mai bine să vă dau alte statistici. Și să vă spun că peste 400.000 de persoane au donat sânge în urma renovării și dotării cu echipament medical a centrelor din țară, prin programul național „O șansă pentru viață„, reușind să salveze mai mult de 830.000 vieți.
Doar 2% dintre români donează sânge. Doar 2%. Ca să înțelegeți mai bine ce înseamă asta, gândiți-vă la o sală de 100 de oameni.
Îi vedeți în mintea voastră? Diferiți, unii mai tineri, alții mai bătrâni, unii mai slabi, alții mai plinuți, unii mai simpatici, alții mai morocănoși. Diferiți. Din foarte multe puncte de vedere.
Și acum alegeți, cu puterea minții, doi dintre ei. Doar doi din cei 100. Care vreți voi. Pentru că DOAR ei sunt cei care donează. Dintre toți cei 100.
Bula frumoasă a donatorilor de sânge din România
”Noi trăim într-o bulă foarte frumoasă aici la Centru. Pentru că noi vedem doar fața frumoasă a oamenilor, a celor care vin să doneze sânge. Căci sunt oameni tare frumoși aceștia, tare frumoși”, ne-a spus doamna doctor Georgeta Hanganu, directorul Centrului.
A contat mult faptul că centrul a fost renovat?, am întrebat-o pe doamna doctor. Răspunsul a fost unul categoric: ”Da! Oamenii aceștia oricum vin să doneze 450 ml de sânge, oricum este o experiență nu foarte plăcută, așa că faptul că vin într-un spațiu modern și curat înseamnă mult pentru ca experiența să fie mai bună”, spune doamna Hanganu.
”De fapt, știți care este treaba? Nu este vorba despre renovare, ci despre reconstruit încredere”, ne zice doamna doctor.
Încredere. Recâștigarea încrederii. În ceilalți. În sistem. În noi înșine. Recâștigarea încrederii că noi, fiecare dintre noi, poate face bine. Necondiționat. Doar pentru că poate să îl facă!
Donarea de sânge este – acum îmi dau seama, când scriu aceste rânduri – unul din cele mai altruiste gesturi pe care poți să le faci.
Pentru că, în esență, sângele pe care îl donezi habar nu ai la cine ajunge. Pur și simplu știi că ajuți. Punct. Iar asta este un sentiment extraordinar!
Să ajuți doar pentru că poți. Să ajuți doar pentru că așa simți că trebuie. Să ajuți pentru că asta face parte din ceea ce ești tu ca om. Minunat sentiment, minunat!
În ceea ce mă privește, am luat o decizie: de acum înainte voi merge o dată la trei luni să donez sânge.
Dacă mă întrebați de ce am luat atât de târziu această decizie, nu aș ști să vă răspund…
Dar, cel mai probabil, răspunsul se află în fiecare dintre voi. Pentru că 98% dintre voi, spun statisticile, sunteți în situația mea. Sau, mă rog, în situația celui care am fost și care de acum înainte, așa cum spunea doamna doctor Hanganu, mi-am recâștigat încrederea în binele pe care pot să îl fac cuiva, nu știu cui, dar care are nevoie de sângele meu…
#Respect, Fundația Vodafone Romania! #Respect, Asociația REACT! Ce ați făcut cu cele 41 de centre din țară este minunat, pur și simplu minunat. Și, ca un cetățean al acestei țări, vă mulțumesc din suflet!
10 thoughts on “De ce am luat decizia de a dona sânge o dată la trei luni”
Doamna Hanganu este, din cate stiu eu, sotia domnului profesor Hanganu, pe care am avut onoarea si placerea sa il am la clasa in liceu (CNILC) si datorita caruia am ajuns intr-un club de dezbateri, de unde am plecat cu niste cunostinte pe care altfel nu le-as fi acumulat.
Stiu ca am avut un training chiar acolo, la Centrul de Transfuzie, dar nu am facut legatura la acel moment.
Toata stima pentru acesti oameni care nu primesc suficient respect din partea unora… Fac niste lucruri extraordinare.
Este minunată doamn Hanganu! Munte de optimism și de încredere în oameni. O inspirație :)
Si in Bucuresti este la fel de frumos renovat Institutul de Hematologie, eu sunt donator de ceva timp.
La femei se recomanda donarea o data la 4 luni, deci de 3 ori pe an. Foarte important – sa nu fiti in acea perioada a lunii… A stat o fata aproape o ora la coada si la final a aflat ca nu poate dona, ca sa revina… Nu stiu daca a revenit.
Tot important – sa mancati ceva usor dimineata, un iaurt de exemplu, sa nu beti alcool sau multa cafea in ziua de dinainte, sa dormiti noaptea anterioara, sa beti apa – am vazut lesinuri pe tema asta. Stati linistiti, chiar nu doare, e ok…
Iar sentimentul ca ati facut o fapta buna e priceless , plus 70 lei in bonuri de masa, 50% reducere pe o luna la Ratb, plus o zi libera de la job.
Macar asta sa va faca sa donati! Plus faptul medical ca vi se reinnoieste sangele, ceea ce e foarte bine, mai ales daca aveti sangele gros, trombofilie, vase capilare mici sau nu prea va gaseste vena cand faceti injectii.
Si inca un pont: programul in Bucuresti este 8-13, eu dupa ce o data am stat de dimineata aproape 2 h la coada, ultima data in ianuarie am fost la ora 12 si am rezolvat totul in fix 20 minute!
Foarte bune precizări! O să scriu un articol separat cu toate astea, așa, mai pe detaliu, să fie resursă ca lumea :)
Felicitări pentru decizie, numai că trebuie să.ti iei berea declarat gura 48 de ore cel puțin….
Așteptam poza cu carnetul la donarea 20….
Stiu, boss, stiu, ma pregatesc deja psihic pentru urmatoarea miscare… :))
Welcome to the club, Cristian :)
Așa-i că în ziua respectivă ai o aură mai pozitivă?
Absolut! Esti, macar pentru cateva ore, un om nou :D
Mi-ar placea sa pot dona insa abia merg si la analize pentru ca am un fel de fobie cu stari de lesin, stelute albe si imi ia ceva timp sa-mi revin. Probabil este o etapa pe care trebuie sa o depasesc. Tot respectul pentru cei care doneaza constant pentru ca salveaza vieti.
Îmi pare rău…