De ce am donat 240 Euro pentru Inclusiv

Dacă mă întrebați de ce am donat 240 Euro pentru Inclusiv, răspunsul este simplu. Dar atât de complicat…

Sunt blogger de mai bine de 12 ani. Și antreprenor de mai bine de 15. Din ambele ipostaze, am văzut că unul din cele mai rele lucruri care s-au întâmplat în România acestor ani a fost că presa adevărată, aia de care avem nevoie și când ne enervează de ce dreptate are, s-a cam dus dracului.

Presa adevărată a cam dispărut din România. Încet, încet, de parcă s-ar fi dus un pic să moară, vorba poetului.

Cele câteva insule de jurnalism adevărat, care reușesc cumva să mai respire presă adevărată, nu pot respira democrație informațională și informație democratică pentru noi toți.

Sunt, dacă vreți, doar niște alveole dintr-un plămân pe care îl așteptăm printr-un transplant de la cineva, dar nici noi nu știm de la cine, să ni-l facă cineva, dar nici noi nu știm cine.

Dacă așteptăm de la stat să susțină presa, ei bine, cred că este îndeajuns de tâmpit acest început de frază încât să o las baltă.

Dacă așteptăm de la mediul de business să creeze instituții de presă adevărată, ei bine, acolo funcționează excelul și, din păcate, le cam dă cu virgulă.

Dacă așteptăm de la societatea civilă să se implice financiar în împinsul de la spate (pardon my French) al jurnaliștilor adevărați, ei bine, la câte probleme sunt, asta le mai trebuia ONG-urilor pe cap!

Dar ne-am putea aștepta de la noi toți, cei care (încă) ne mai numim români, să ne implicăm. Și să înțelegem că presa adevărată costă. Că cei care fac presă adevărată au și ei de plătit facturi, din când în când mai ajung la spital și că au și ei dreptul să bea câte o bere. Care costă, desigur.

Vrem să citim presă adevărată. Dar cei mai mulți dintre noi vrem să se implice alții financiar ca noi să putem citi această presă adevărată.

Problema este când această atitudine de ”lasă să plătească alții, oricine, numai io nu” devine masă critică, devine regulă. Ea ar trebui să fie acea excepție. Statistică. De parcurs. Iar regula să fie, cum ziceam, ca cei mai mulți dintre noi să plătim pentru presa adevărată.

De aceea am donat eu 240 de Euro pentru cei de la Inclusiv. Și de aceea vă invit și pe voi să o faceți.

Puteți alege să donați mai puțin sau mai mult. Treaba voastră. Ideea este să o faceți.

O să fie un succes acest proiect? Nu știu. Chiar nu știu. Până acum, semnele sunt bune. Organizatorii spun că au strâns peste 10.000 de Euro. De la 184 de membri fondatori.

Aș vrea tare mult ca acest proiect să reușească. Tare mult! Nu pentru calitatea jurnalistică (pe care sper masiv să o văd pe platformă), deși evident că și această contează.

Aș vrea să văd acest proiect că reușește pentru că ne-ar arătat nouă, tuturor celor care ne-am implicat, că nu am făcut-o degeaba. Și că, atunci când decizi să cobori de pe gard și să tragi de pe card (scuzați, nu m-am putut abține…), s-ar putea să se întâmple ceva frumos cât de cât.

Încă ceva: este și un gest de semi-egoism ce am făcut eu cu donația asta. Sau de semi-lașitate. Cum vreți voi să îi ziceți.

Pentru că am donat ca să îmi răscumpăr vina de a nu fi fost mai activ civic. Ca să îmi mai spăl din rușinea de a nu fi reușit să fiu în toți acești ani un cetățean mai bun.

Am donat ca să îmi dau singur motive să îmi găsesc motive de a face mai mult pentru țara asta, pe care, așa strâmbă și ghioambă cum este, o iubesc al dracului de mult!

#HaiRomania

4 comentarii la “De ce am donat 240 Euro pentru Inclusiv

  1. Ika Ghe Reply

    #sieu

  2. Gheorghe Jescu Reply

    “…împinsul de la spate (pardon my French) a jurnaliștilor adevărați”. Corect: “împinsul de la spate… AL jurnaliștilor adevărați”. Despre fond numai de bine. :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.