Vă recomand acest exercițiu de calcul simplu al unor cheltuieli. Ca să vedeți cât de mulți bani dați pe lucruri pe care chiar am putea să nu dăm atâția bani! Că nu știu cum să o zic mai simplu.

Mesajul lui Dragoș Valentin Neacșu către români: ”Nu spargeţi puşculiţa copiilor”

Pentru că am văzut un interes foarte mare pentru interviul din seria #LaivuLuChinezu pe care l-am făcut cu Dragoș Valentin Neacșu – CEO, SAI Erste Asset Management și membru al boardului Fundația Romanian Business Leaders despre brambureala actuală din sistemul de pensii, am zis că trebuie să și apară un articol, în care să vedeți, în scris, ideile principale din acest interviu.

Căci așa vă recomand să citiți rândurile de mai jos, ca o sinteză a discuției, în care apar doar ideile principale pe care le-a zis Dragoș în interviul live. Am lăsat și unele întrebări din partea mea, ca să fie mai clar răspunsul său, ca să zic așa.

Important să știți că puteți intra pe acest site să vedeți dacă și câți bani aveți în contul de pensie. Căci, pun pariu, puțini dintre voi știți că aveți un astfel de cont cu BANII VOȘTRI în el.

Puteți alege, deci: să vă uitați la înregistrarea video sau să citiți textul de mai jos. Cu maxim mulțumiri adresate colegei Gabriela Nastasă de la Kooperativa 2.0 – Agenție iscusită de social media, care a făcut munca grea de transcriere și de ordonare a ideilor pe subiecte. Enjoy!

Cristian China-Birta: De ce a fost nevoie de trei piloni de pensie şi nu se putea doar cu un singur pilon, ca până acum?

Dragoș Valentin Neacșu: Pilonul I nu mai este sustenabil. Nu este numai la noi problema asta, soluţii sunt mai multe, dar în niciun caz nu înseamnă să strici ceva ce ai început, care schimbă în bine comportamentul financiar al economiei.

Demografia pe care s-a bazat un singur pilon, de acum 100 şi ceva de ani, nu mai suţine sistemul, iar pentru asta trebuie să vii cu alte forme. Pe lângă ce poate face statul, redistribuind ceea ce contribuie oamenii în perioada de viaţă activă, vom vedea în continuare, pe timpul vieţii noastre, dar mai ales pentru cei foarte tineri, că vârsta de pensionare în următorii 10-15-20 de ani se va face pe la 75 de ani.

Dragoș Valentin Neacșu

Deci, avem nevoie să facem pilonul I mai sustenabil prin faptul că ar trebui să avem o politică demografică, ceea ce nu avem de foarte multă vreme, iar asta se produce în timp, în 10-15 ani, aşadar beneficiile nu se pot vedea acum. Între 80 şi 100 de mii de copii se nasc acuma în străinătate, iar acesta este un preţ foarte mare pe care îl plătim, pentru faptul că nu am creat oportunităţi pentru a-i creşte aici.

Ca să poti să faci un sistem care să fie sustenabil, îţi trebui ca, pe lângă ce poţi redistibui prin această dinamică între vârste, să le dai posibilitatea oamenilor să înceapă să îşi aleagă singuri vârsta de retragere. Să înceapă să contribuie în mod activ, să fie mai conştienţi de lucru acesta. Asta îi va disciplina şi din perspectiva finaţelor personale, a tipului de comportament. Cum îşi planifică cheltuielile în fiecare lună, aceste lucruri sunt efecte pozitive.

În cei 10 ani de când avem acest pilon II şi acest pilon III, care sunt administrate privat, există nişte îmbunătăţiri sensibile la modul în care finanţele personale sunt chibzuite. Încă avem mult de recuperat, dar este un început şi un comportament sănătos şi ar fi o tristeţe să stricăm chestia asta care începe să producă multe efecte pozitive.

Există poziţia radicală care spune că ce vrea să facă Guvernul cu pilonul II este un furt. Pe de altă parte există unii care spun că avem o responsabilitate faţă de ţara asta. 

Povestea cu hoţia… Dacă se va ajunge la situaţia în care să se atenteze ce avem fiecare dintre cei 7 milioane de contribuitori, în pilonul II de pensii, sunt banii noştri, cu nume şi prenume. Şi sunt protejaţi de constituţie, deci ar fi, categoric, un furt.

Eu nu cred că se va ajunge la situaţia asta, este posibil să se meargă încontinuare cu scenariu pentru opţiunea respectivă, dar este de văzut.

În acelaşi timp, sunt mulţi români care nu sunt conştienţi de faptul că au un cont, că este a lor, că s-a strâns acolo de fiecare dată o contribuţie. Din cei 7 milioane cu siguranţă sunt câteva milioane la ora asta care nu ştiu de faptul că sunt banii lor sau nici măcar că există acest sistem de pensii private. Din păcate, aceasta este realitatea.

Dacă vorbim despre factorul tânăr de 18-25 de ani, cam 20% dintre ei, văd pensia privată ca o parte importantă. Dar când vorbim despre segmentul 25-55 de ani, care este cel care este deja în sistem sau urmează să intre, acolo dinamica este mai mare, în momentul de faţă vorbim de 30%.

Numărul celor care nu sunt conştienţi că au un cont şi că sunt nişte bani care se strâng este în continuă scădere. Asta este partea bună, dar vorbim în continuare de milioane de oameni care nu sunt conştienţi de acest fapt.

În sfârşit, avem pentru prima oară o campanie de comunicare a Asociaţiei Profesionale a celor care administrează pensii private. Mesajul esenţial al campaniei este „sunt banii tai”, iar un alt mesaj interesant este faptul că această pensie este moştenibilă prin lege.

Aceasta este deosebirea fundamentală din perspectiva solidarităţii, din persectiva drepturilor de proprietate constituţională a celui care contribuie. Sunt banii mei, pentru vârsta mea de retragere, dacă dintr-un motiv sau altul nu ajung acolo, rămân pe mai departe celor care mă moştenesc.

Aceasta este deosebirea fundamentală între pilonul I şi pilonul II. În pilonul I, practic banii care se colectează de la cei care sunt activi, cei care contribuie pe baza contractelor, merg imediat la cei care sunt în pensie. Se iau din nişte buzunare şi se redistribuie imediat în alte buzunare, iar în momentul în care decedează cel care are pensie de pilonul I, se încetează plăţile către cel decedat, nu se moşteneşte.

Pot să scot acei bani din cont?

Acum mai bine de zece ani de când s-a pornit la drum cu acest pachet legislativ, era obligaţia ca în trei ani de la momentul apariţiei pachetului iniţial, care era în 2004, ca în termen de trei ani să vină cu o lege care să vorbească despre mecanismul de plată, când şi cum se pot face plăţi.

Legea aia nu a văzut niciodată lumina tiparului, deşi a fost discutată de mult cu oamenii din piaţă, există un proiect care stă bine mersi, în nişte sertare care aşteapă o voinţă politică.

Ideea este că este bine să pui aceşti bani de o parte, pentru momentul retragerii din viaţa activă. Fie că exista o plată unică şi consolidată fie se pot face anuităţi lunar să primeşti anumite sume pe o perioadă de timp, se pot face pe următorii 10 ani, să zicem 15 ani.

În momenul de faţă nu există nicio prevedere legală, cu excepţia acestor excepţii. De boală gravă sau deces, unde s-au făcut deja plăţi, detalii se pot găsi pe www.apapr.ro care este site-ul Asociaţiei Profesionale a Administratorilor de Pensie Privată.

Din perspectiva noastră, a celor care administrăm fonduri de investiţii, unde nu se stă până la pensie şi nu eşti obligat să stai până la pensie, ci intri şi ieşi în funcţie de apetitul tău la risc. Noi am putut să vedem deja ieşiri pe acest mecanism de teamă.

Dacă Guvernul naţionalizează, practic, acuma pilonul II, ce îl impiedică să naţionalizez mai apoi o companie oarecare, pe care o declară de interes național, să zicem?

În mecanismul acesta de finanţare, încredrea este cel mai important activ. În momentul în care sădeşti neîncredere, pentru a o recuceri trebuie să faci eforturi mult mai mari decât cele pe care le ai acolo încă de la început. Ca să fie credibil va trebui să se întâmple unu, două, trei, cinci, chestii ca să începi să recâştigi din încredrea pe care ai stricat-o aruncând pe piaţă tot felul de idei păguboase.

Să nu uităm că Ministerul de Finanţe se va îndrepta către pieţele financiare. Are plănuit să iasă pentru a se finanţa pe piaţa internaţională prin eurobonduri. Deci va emite datoria statului român predominată în euro către finanţele internaţionale, către investitorii străini. Costul la care se va finanţa va fi sesibil mai mare decât înainte de toate declarațiile neinspirate.

În momentul în care se finanţează deficitul financiar al României, indiferent ce nivel de decalaj este între venituri şi cheltuieli apare acest deficit, el apare în mod obiectiv, important este să fie sustenabil, iar, ca sa fie sustenabil, trebuie să coexiste într-o relaţie foarte bună, atât investitorii locali cât şi investitori străini.

În cei 10 ani de când au apărut fondurile de pensie administrate privat am reuşit să construim umăr la umăr modul în care se finanţează statul român prin aceste titluri de stat, atât pe piaţa locală cât şi pe pieţele internaţionale în mod egal între investitorii străini şi investitorii locali. Acum zece ani, 2008-2009 când intram în criză noi nu aveam investitori instituţionali locali înafara băncilor care cumpărau titluri de stat, nu exista alt finanţator, al datoriei publicei a româniei pe termen mediu sau lung.

Străinii care deţineau titluri de investiţie româneşti le aruncau peste bord, cum se spune, iar atunci preţul lor scădeau dramatic, pentru că odată ce arunci dintr-o dată multă marfă preţul scade. Şi atunci ar fi trebuit să avem pe cineva care să poată asigura echilibru.

Nu aveam atunci fonduri de pensie private. Ele abia începeau să strângă bani. În mai 2008, erau mult prea mici ca să poată prinde tot ce au aruncat. Atunci s-au aruncat peste bord peste 1 miliard jumătate de euro, de titluri de stat, de către investitorii străini.

Acum avem în structura de astăzi, a datoriei publice a României, finanţată prin astfel de titluri de stat, investitorii români, care sunt în principal fondurile de pensii pilonul I, II şi investitorii străini, sunt umăr la umăr, reprezintă cam 18% din acestă datoriei. Restul de 60% sunt băncile. Băncile erau 90% în 2008.

Deja este peste media europeană ce avem, dar este într-o dinamică de retragere, este important să crească componenta aceasta de fonduri de pensii private, de fonduri mutuale, de societăţi de asigurări, care au produse, componentă investiţională şi cele româneşti şi cele străine, ele să fie în pondere egală pentru a asigura un echilibru în situaţii de criză.

Dacă vom avea în următorii doi, trei ani, din nou o criză fie că regională, fie globală, dintr-un motiv sau altul la momentul respectiv va fi îngrozitor de greu să te finanţezi pe pieţele internaţionale, dacă nu ai aceste componente care echilibrează. Iar cei de afară se uită, ei penalizează primii.

Dacă tu vrei să strici mecanismul acesta, ei se simt mult mai confortabil ca să fie unu la unu, să ştie că dacă ei pun 1 euro există şi unii acolo locali, care pun 1 euro în acestă chestie şi o fac mai sustenabilă.

Cât de aproape suntem de colapsul financiar al ţării?

Nu spargeţi puşculiţa copiilor. Acest este mesajul nostru. Am încercat să-l facem cât mai vizibil, cât mai simbolic, am mers pe ideea de moştenire, pentru că poţi lăsa moştenire tot ceea ce ai acumulat tu şi prin efectul muncii tale şi a voinţei tale, este important să ştii că poţi lăsa pe mai departe, iar cei care vin după tine să ştie că pot beneficia de treaba asta.

De ce nu ai plecat din ţară?

A fost opţiunea mea să nu plec din ţară, deşi am avut multe momente de cumpănă şi ocazii nenumărate de a pleca, mai ales în anii ‘90.

Pentru un profesionist indiferent din ce zonă, vestul îţi dădea posibilitatea să ai un parcurs predictibil, sustenabil. Intrasem într-o zonă în care anumite trasee erau deja delimitate de cei dinaintea ta, nu puteam schimba ceva. Pe mine m-a atras tot timpul ideea de a putea să schimb, să fiu partea schimbării în bine, zic eu. Pentru acest lucru mic sau mare după caz, am spus că probabil este mai bine să rămân aici decât să plec.

De ce nu plătesc (investesc) companiile din România în mai multă consultanţă financiară, nu au bani sau se cred mai deştepţi decât consultaţii?

Pentru ideea de consultanţă nici în 2006 şi cred că nici în 2018 nu este un moment foarte bun pentru cei care pleacă de la bază, de genul one man show, este un mediu destul de potrivinic din foarte multe considerente.

Cred că următorii cinci, şapte, zece ani cel mult, ar trebui să aducă schimbări masive pe zona asta şi asta vine din zona provocărilor care pleacă din tehnologie, care vor schimba foarte mult diamica celor care oferă servicii de consultanţă. În acestă zonă vor fi mutaţii generale şi nu vor fi dor jucători mari ci jucători mari, care înghit alţi jucători mari pentru a deveni şi mai mari.

Eu mi-aş dori pentru România şi în genere pentru Europa Centrală şi de Est să fie o componentă cu adevărat consistentă a celor care sunt consultanţi financiari dependenţi şi care consilează persoane fizice, oamenii simpli.

Pentru a cumpăra, fie că este un produs de asigurare, de pensie privată sau un fond mutual să poată pune în balanţă plusurile şi minusurile, mai multe produse din aceeaşi categorie şi să fie cu adevărat de partea clientului şi nu a celui care produce produsul respectiv.

Asta este reţeta de succes pentru spaţiul cel mai dezvoltat din punct de vedere financiar, zona cea mai educată financiar, vorbim de Scandinavia, Maria Britanie şi Olanda. Sunt centrele unde vorbim despre instituţii care sunt de 200 de ani, de 250 de ani, au trecut prin multe crize, şi au supravieţuit. Probabil că trebuie să învăţăm ceva din poveştile astea.


Sistemul de pensii, explicat pe scurt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: