Vinuri de oameni și oameni de vinuri. Poveste din Toscana de România

Dacă mergi cu mașina de la Blaj înspre Târnăveni, nu călca pedala de accelerație, călătorule. Nu tulbura acele locuri superbe nu cu zgomotul motorului turat, ci cu faptul că nu îți acorzi tu singur acele momente de desfătare sufletească în fața unor peisaje care te ajută nu doar să te liniștești și, dacă reușești să te faci să intri în acea stare de a accepta frumosul din jurul tău, de a găsi în tine însuți fragmente de pace și de optimism.

Contemplă, deci, călătorule, frumusețea prin care treci și gândește-te că ai ajuns prin locuri despre care a vorbit și Herodot, acum aproape 2.500 de ani, când povestea despre vinurile dacilor din zona Târnavelor. Locuri în care oamenii și vinurile au scris istorie împreună, de mii de ani. Istorie care se scrie și acum, sub ochii noștri.

În acest drum al tău de la Blaj la Târnăveni, imediat ce treci de localitatea Jidvei, o să intri în localitatea Cetatea de Baltă. Și, dacă ești pasionat de istorie (așa cum sunt eu), o să tresari. Pentru că o să îți aduci aminte că Matei Corvin a oferit localitatea lui Ștefan cel Mare în 1489, ca un dar de împăciure după nicaiva lupte pe care le-au dat între ei. Din nou, istoria vine să te facă să respecți și mai tare aceste locuri.

Castelul Jidvei

Foto: DianaDuca.ro

Cu aceste gânduri în minte, o să vezi, după o curbă, un castel impunător sus pe un deal. Ai ajuns, călătorule, la Castelul Bethlen – Haller. Sau, cum îl știe toată lumea, Castelul Jidvei. Cu o poveste care și-ar putea găsi un loc de cinste în romanele rocambolești din vremurile de mult apuse.

Pierdut la un moment dat la un joc de cărți, răscumpărat, apoi lăsat moștenire, apoi distrus de regimul comunist (ah, ce oroare…), apoi revendicat și câștigat până la urmă de proprietarii de drept, iar acum aflat în proprietatea familiei Necșulescu și aflat într-un proces amplu și meticulos de restaurare.

Am avut ocazia – ba nu, onoarea – de a petrece două zile în castel și în preajma lui. Castelul are atâta istorie în el încât te simți nu doar onorat că ai fost lăsat să îi treci pragul, dar și cumva binecuvântat că ai ajuns să pășești, stingher și emoționat, pe scara din lemn veche de 500 de ani, încă păstrată și purtând urmele a mii și mii de pași, că ai ajuns să te plimbi prin încăperile unde mai-marii vremii decideau soarta celor care depindeau de ei.

Zona de degustare din pivnița castelului este una în care, prima dată când intri, ai fix două opțiuni: să taci apăsat sau să zici un ”uoaaaauuu” și mai apăsat. E greu să vă descriu cât de bine te poți simți acolo, cât de bine se simte acea combinație dintre istorie, reprezentată de tot ce este în jurul tău, și modernitate, reprezentată de cei care au fost primiți în castel și de foarte bunele vinuri premium Jidvei.

Ana și Maria sunt pline de Mysterium

Trebuie să vă fac o mărturisire: până să ajung la Jidvei, acest brand de vinuri nu era nici pe departe pe lista mea de opțiuni când venea vorba despre vinuri albe. Din motive ce nu are rost să le discutăm aici.

Degustarea, însă, a vinurilor premium din gama Owner’s Choice (Ana și Maria) și Mysterium m-au transformat într-un fel de fan. Pentru că sunt foarte bune!

Foto: mandachisme.com

Încercați-le, raportul calitate – preț este unul excelent. Fac pariu cu voi că, după ce o să le gustați, o să fiți de aceeași părere ca mine. Personal, cel mai mult mi-a plăcut Mysterium PN+CH+FA (Pinot Noir + Chardonnay + Fetească Albă), pe care îl găsiți pe magazinul online la prețul de 37 de lei. Și care, știu sigur, o să vă placă foarte tare.

Dacă vă întrebați de unde până unde Ana și Maria, ei bine, eu unul – tătic de 3 copiii minunați – m-am emoționat când am auzit despre ce este vorba: sunt ficele proprietarului :) Putea să denumească vinurile din această gamă selectă cum ar fi vrut domnia sa. Dar a vrut să poarte numele fetelor. Iar mie asta mi se pare emoționat, puteți să credeți ce vreți despre mine :)

Ana și Maria sunt parte din ceea ce toți cei cu care ne-am întâlnit în această deplasare au numit ”familia Jidvei”. Fetele proprietarului fac parte din echipa managerială Jidvei și se implică la modul serios în ceea ce trebuie făcut.

Am aflat destul de târziu că o domnișoară cu care ne-am întâlnit destul de des, de un bun simț care mi s-a părut aproape nelalocul lui :)), era Ana. Și m-am uitat la ea zâmbind. Și mi-am imaginat pentru o clipă cât de mândru se simte tatăl ei de ea și de sora ea. Așa cum și eu sunt enorm de mândru de cele trei minuni ale mele…

Bine ați venit în Toscana de România

Așa ne-a spus domnul Ioan Mărginean, director Tehnic Jidvei, care a fost foarte simpaticul (și răbdătorul, vreau neapărat să menționez asta!) ghid, care ne-a purtat prin podgoriile Jidvei. Și avea mare dreptate. Căci imediat ce am coborât din mașină și ne-am uitat în jur, am tăcut și ne-am bucurat, emoționați de priveliște…

Zona este absolut superbă! Viță de vie peste tot, vale și deal, vale și deal, cu niște coame împădurite, din care vin, din când în când să mănânce struguri, urși, porci mistreți, iepuri și căprioare (iepure și căprioară am văzut chiar noi, urși și porci mistreți nu…), un loc cu o energie extraordinară, unul din cele mai frumoase locuri în care am fost în România până acum.

Întâmplare face că am fost pentru prima oară în Toscana anul acesta în luna iunie. Și am văzut celebrul asfințit de soare toscan. Așa cum l-am văzut și pe cel din podgoria Jidvei. Se aseamănă cele două? Nu! Și da :) Sunt diferite, dar splendide. Pentru că în ambele locuri simți acea tăcere interioară care te ajută să fii doar tu cu tine, momente cu adevărat personale, din care ieși întotdeauna câștigat ca ființă umană…

Oameni de poveste într-o zonă de poveste

Originea cuvântului vin se află în sanscrită, spun specialiștii. ”Vena” înseamnă ”iubit”. Știam această informație așa cum știu multe altele care se leagă de istorie.

Dar am înțeles-o cu adevărat când l-am văzut pe domnul Ioan Buia cum povestește despre vin. Un om în fața căruia te emoționezi, te smerești aproape și căruia îi sorbi cuvintele picătură cu picătură …

Bogătaşi erau puţini aici. Ardealul a fost ţara unde fiecare a avut ceva. Nu au avut mult, dar au avut fiecare”. Acestea au fost cuvintele cu care directorul complexului viticol Jidvei ne-a întâmpinat. Și care ne-a făcut să îl îndrăgim pe dată. Odată cu cuvintele sale, domnul Buia ne transmitea experiența sa de 45 de ani de viticultură și de 200 de milioane de sticle îmbuteliate la Jidvei, performanță sărbătorită recent.

Vinul tânăr este ca un nou-născut. Dacă mămica lui îl îngrijește bine, atent, îl hrănește, îl îmbracă bine, va ajunge un adult mai mare sa mai mic, dar sănătos. Tot așa și vinul”, curge povestea domniei sale.

O poveste de om domnul Buia. Din categoria de oameni în fața cărora îți scoți pălăria și a căror amintire o să o porți undeva, bine pitită în sufletul tău, toată viața.

Oameni care fac din România o țară mult mai frumoasă decât vor unii să ne facă să credem că este ea.

Ce frumos este aici la dumneavoastră”, i-am spus noi, încântați, domnului Necșulescu, unicul proprietar Jidevei, ”câtă bogăție…”. ”Da, aveți dreptate”, ne-a răspuns el, ”este multă bogăție: oamenii de aici, aceștia sunt prima și cea mai mare bogăție. Apoi via. Și abia apoi castelul”.

Când auzi așa ceva taci. Nu mai zici nimic. Pentru că îți aduci aminte de toți oamenii pe care i-ai întâlnit în vizita ta la Jidvei (muuuuuult prea scurtă pentru cât spațiu aveai în suflet ca să îl umpli cu frumusețe) și realizezi că așa este, oamenii sunt cea mai mare bogăție. Îți aduci aminte de domnul Buia, de domnul Mărginean, de Augusta (degustătoarea șefă Jidvei, cum i-am spus noi), de Ana (cea plină de bun simț), de doamnele de la castel (de un talent culinar și de o eficiență în servire impresionante), de oamenii pe care i-ai întâlnit la cules via, la stațiile de recepționare a strugurilor, la tehnologii care – simțeai – ar fi putut să îți vorbească zile întregi doar despre culoare perfectă a strugurelui, despre toți cei care, fiecare dintre ei, te-au făcut, la plecare, să vezi lumea din jur un pic mai frumos decât la sosire.

La Jidvei, vinurile sunt făcute de oameni. Dar și oamenii sunt transformați de bucuria, onoarea și datoria de a face vin. Vinuri de oameni. Oameni de vinuri. Și o poveste pe care am trăit-o, în această superbă Toscana de România, care o să rămână cu mine toată viața. Și știu că simpaticii bloggeri alături de care am făcut această deplasare în cadrul campaniei #ProvocareaJidvei au simțit același lucru :)

Un comentariu la “Vinuri de oameni și oameni de vinuri. Poveste din Toscana de România

  1. Ionela Răspunde

    Foarte bun articol, Romania are niste vinuri excelente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: