Abia când realizezi cât de mult rău pot face cuvintele înțelegi și cât de mult bine poți face cu ele

Bun, hai să începem cu acest filmuleț. Semnat ca regie de absolut spectaculosul Tedy Necula. Care filmuleț, știu deja, o să vă placă. Sau, măcar, o să vă pună un pic pe gânduri…

Așa, pe parte informativ-tehnică, dacă vreți, acest filmuleț este un fel de ”La mulți ani” pentru pixul Frixion, care împlinește 10 ani. Practic, un pix foarte deștept, cu care poți să scrii, dar poți să și ștergi ce ai scris. Ceva gen cariocile Frixion, la fel de deștepte. Profit de ocazie pentru a ura și eu cele cuvenite acestui brand și să îi salut corespunzător și pe cei de la Dacris, unicul importator Frixion în România.

Pe partea mai de suflet, filmulețul acesta atinge niște zone care, după caz, ne fac să vibrăm. Căci, nu-i așa, de câte ori nu am vrut noi să ne retragem anumite cuvinte spuse la nervi, la supărare, la tristețe, să le ștergem pentru totdeauna, să facem cumva de parcă nu ar fi existat? De multe ori am fi vrut să avem un dispozitiv magic, pe care să îl activăm și să uităm că am rostit sau am scris vreodată acele cuvinte.

Să vă spun o poveste personală despre puterea cuvintelor. Și despre efectele teribile pe care le pot avea asupra unui om. Și despre regretul pe care îl încerc de când am scris acele cuvinte și care nu mă va părăsi niciodată.

Photo by Calum MacAulay

Eram la începuturile blogului (oh, doamne, câte greșeli putem face când suntem la început, la orice fel de început…). Și la un moment dat am văzut un tânâr politician la televizor, foarte timorat, cum încerca să spună ceva, dar era permanent întrerupt de un personaj semi-sinistru al politicii românești. Mi s-a părut atât de slab tânărul politician și m-am enervat așa de tare că îl tot lăsa pe celălalt personaj să dediteze elucubrațiile lui, fără să îl poată cât de cât întrerupe, încât am scris pe blog exact despre cât de slab mi s-a părut tânărul politician. Dar cu cuvinte grele. Care nu îmi fac cinste. Și pe care de mulți ani nu le mai folosesc (nu că asta ar fi o scuză pentru ce am făcut…).

Ei bine, după vreo doi ani (timp în care m-am maturizat din punct de vedere al bloggerului care eram), m-am întâlnit la un eveniment cu tânărul politician. De fapt, fost politician. Pentru că undeva pe parcurs a renunțat la ”joaca” asta. Am făcut cunoștință, l-am văzut parcă un pic trist, dar doar așa, ca o constatare în treacăt, apoi mi-am văzut de socializare pe acolo. La un moment dat a venit la mine și mi-a spus ”știi, nu ai avut dreptate când ai scris ce ai scris despre mine”. Moment în care eu am realizat că habar nu am cine este.

Uitasem de el. Uitasem de omul despre care scrisesem cu atâta venin cu doi ani înainte. Uitasem, de fapt, că am scris cu atâta venin. Pur și simplu uitasem de un text care, avea să aflu în următoarea oră în care am stat de vorbă cu el, îl afectase teribil și pe care l-a purtat în suflet înclusiv în momentele în care îmi povestea despre toate cele întâmplate.

Și m-a cuprins o rușine teribilă. Și o furie cumplită. Împotriva mea, a celui care nu și-a dat seama decât prea târziu de cât de puternice pot fi cuvintele și cât rău poți să faci. A fost o lecție extraordinară pentru mine. Căci abia atunci când realizezi cât de mult rău pot face cuvintele poți să înțelegi și cât de mult bine poți face cu el. Iar asta, dragilor, este ceea ce încerc să fac, cu străduință și cu mai multă sau mai puțină pricepere, de multă vreme încoace :)

Și, pentru că tot v-am dat mai sus filmul realizat de Tedy, vă las să vedeți și filmul cu bloggerii – me included! – care am fost prezenți în studioul unde s-a filmat clipul aniversar și care s-au jucat un pic :)

7 comentarii la “Abia când realizezi cât de mult rău pot face cuvintele înțelegi și cât de mult bine poți face cu ele

  1. Tedy Necula Răspunde

    Cristi sa stii ca de cand am amenajat studio-ul mi-am dorit sa te primesc acolo. Multumesc pentru tot. Multumesc ca scrii si ca esti in felul tau! Si scrii in felul care esti. Stii ce zic! :)

    • Cristian China-Birta Răspunde

      Vin! Și bere :)) Și, cu riscul de a crede unii că ne gratulăm reciproc pe sistem de ”brief”, vreau să îți mulțumesc și io că ne cunoaștem. Atât :)

  2. Mihai Stescu Răspunde

    Tu ești un caz special. Unii nu numai ca nu vor să șteargă cuvintele și nu le regretă, ci le suprascriu, ca să adâncească rana. Iar dacă vorbim de politică…

    • Cristian China-Birta Răspunde

      Mihai, din fericire să știi că suntem mai mulți care gândim așa. Din ce în ce mai mulți. Din fericire :)

  3. Stelica Macovei Răspunde

    Felicitari pentru articol! Felicitari si lui Tedy Necula pentru filmulet. Ambele m-au miscat mult.
    In decembrie 2016 mi-am facut si eu blog pe care imi public poeziile sau povestirile din pelerinajele pe care le-am facut. Desi pe site-urile de socializare sau chiar pe blog primesc mesaje frumoase, se mai gaseste cate unul care imi scrie foarte rautacios si ma afecteaza foarte mult, uneori pana acolo incat ma face sa renunt.
    Da, trebuie sa fim foarte atenti la ce spunem si mai ales la ceea ce scriem.

    • Cristian China-Birta Răspunde

      Sfat de la un blogger bătrân: nu bagă în seamă înjurăturile sau vorbele urâte, dar ai mare atenție la cei care îți spun cu argumente ce nu le place, în timp ei te ajută mai mult decât lăudătorii :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sau comentează direct cu contul tău de Facebook: