Dacă ați ajuns să citiți aceste rânduri dând click pe titlu, apoi vă pot împărți fix în două categorii: 1. cei care ați înțeles că o să fac de telecomandă filmul 2. cei care ați fi citit oricum, pentru că vă interesează filmul sau (cum este cazul meu) regizorul.

Ei bine, cei din prima categorie se pot opri din citit. Pentru că filmul mi-a plăcut mult. Am băgat-o pe aia cu ”nu este deloc cutremurător” pentru că, în ciuda titlului, cum ar veni, faza cu cutremurul este ca faza cu ”hai să bem o bere”, adică un pretext să îl scoți pe om din casă, când, de fapt, tu ai un alt motiv să îl chemi pe ăla la bere :D

Cutremurul este leit-motivul (cum se spune în textele criticilor critici) filmului. Doar că este doar un pretext pentru ca noi să fim atenți nu la cum se scutură candelabrul, ci la adevăratele cutremure din film, cele personale. Mă rog, așa am înțeles io, atâta cât mă duce capul meu de aproape deloc cinefil (nu ca alții…).

Cutremurul de care este speriat de-a dreptul cronic Toni, personajul principal (excelent jucat de Laurențiu Bănescu, prima oară când îl văd, prima oară când îmi place!), este –  ca să mă fac înțeles și de corporatiștii care știu că mă citesc :D – un fel de benchmark, la care se raportează celelalte cutremure din film, cel din relația lui Toni cu soția sa Kitty (Maria Obretin la fel de grozavă ca în toate rolurile în care am văzut-o; adică fix în 3 :D) și cel din relația lui Toni cu tatăl său (Teodor Corban absolut savuros în rolul său de Munchausen cam ghiolbănel, așa).

Mi-a plăcut mult ironia lui Nae Caranfil (și scenarist, desigur) când mai băga niște săgeți la adresa industriei din care și domnia sa onor face parte. Căci în paralel cu lambadele din viața personală, Toni are parte și de niște aeriene și în viața profesională, căci este un actor cam slăbuțel, care a fost distribuit în rolul principal într-o petardă de muzical. Ce ne arată Nae Caranfil pe partea de pregătirea petardei cu pricina este degrabă hlizitoriu, ca să nu zic mai mult :D

Apropo de industrie, replica mea preferată a pleznit-o personajul lui Adrian Văncică (în context de replicile la cutremur, desigur):

[Tweet „Actorului român nu îi este frică de replici, ci îi este frică să nu i se taie din replici!”]

Vă recomand cu maxim simț de răspundere să mergeți să vedeți filmul. Dar cu mențiunea categorică: puteți să nu mă luați în seamă, sunt fan Nae Caranfil, deci nu puneți bază pe mine să fiu obiectiv and shit :D

”6,9 pe scara Richter” va avea premiera în cinematografe pe 20 ianuarie 2017 și va rula în 30 de orașe din țară: București, Cluj- Napoca, Constanța, Iași, Timișoara, Craiova, Deva, Bistrița, Piatra Neamț, Târgu Jiu, Vaslui, Brașov, Ploiești¸ Slatina, Lugoj, Călărași, Onești, Buzău, Focșani, Suceava, Alexandria, Pitești, Oradea, Arad, Brăila,Târgu Mureș, Bacău, Baia Mare, Drobeta Turnu Severin, Botoșani. Programul lansărilor va fi publicat pe pagina de Facebook a filmului: 69peScaraRichter

Ah, profit de ocazie să mă laud că am făcut un interviu cu domnia sa. Colea mai jos. Am fost foarte bun. Ăăăăă, pardon, Nae a fost foarte bun :D

Și vă dau și trailerul și excelenta piesă compusă și interpretată de, desigur, Nae Caranfil :)