Câteodată (din ce în ce mai rar însă) mă apucă blogărela. Se întâmplă această mică minune, de regulă, atunci când există și niscaiva performanțe ieșite din comun, ori lucruri care chiar merită subliniate.
Așa și astă-seară, când s-au produs oficial primele întreceri ale Campionatelor Mondiale de starturi, la bob și skeleton. Competiția este organizată în premieră de România, la Mamaia, în Piațeta Cazinou.
La fete, Maria Mazilu, o fată foarte talentată, a devenit campioană mondială, în timp ce la băieți a triumfat Mihai Enache. Mai mult, la masculin toate medaliile au fost ale noastre, Mihai Păcioianu și Paul Velicu îmbogățind palmaresul cu argint și bronz.
Poate vă aduceți aminte că eu am tot scris și spus de bob, sanie, skeleton etc. Puteam oară rata o astfel de șansă? Desigur că nu, așa că am fost printre primii jurnaliști români care am anunțat această performanță, în timp ce comentam pe Look Plus un fotbal din Belgia, Waasland Beveren – Brugge (1-0, mare surpriză).
Sper să fi auzit cineva și să avem spectatori mai mulți la întrecerile de mâine, când în program avem bob 2 feminin și bob 4 masculin. Azi, la bob 2 masculin, cea mai bună clasare a unui echipaj românesc a fost locul al patrulea.
Acum să vă explic în două vorbe și trei cuvinte ce e cu starturile astea. O pistă de înclinație de aproape 13 grade a fost montată pe Litoral. Lungimea este de 80 de metri, cu start din vârful pantei, urcare în bob sau pe skeleton, dar și un delușor pentru oprire, de aceeași înclinație. Pentru cine mai știe fizică, este o legitate care spune că timpul de urcare este egal cu cel de coborâre…
Până acum, Mondialele de starturi se desfășurau la Monaco sau în alte locuri somptuoase, însă Mamaia a primit girul forului internațional în acest an.
Sportivii pe care iarna îi vedem pe gheață, se pregătesc vara pe șinele care fac ca traseul vehiculului să fie prestabilit. Este tare interesant și frumos, mai ales că sportul respectiv implică nu doar condiție fizică, ci și inteligență și pregătire tehnică perfecționată.
Duminică de dimineață, amatorii curioși pot să se dea cu bobul sau cu skeletonul, sub supravegherea specialiștilor, deci încă mai puteți ajunge la Mamaia.
Și dacă sunteți nostalgici după iarnă și după zăpezile de altădată, poate în februarie la anul ajungeți și la Vatra Dornei, la Mondialele de sanie pe pârtie naturală. Apropo, acolo e un club cu un nume care îmi place la nebunie (Clubul Sporturilor de Iarnă Vatra Dornei) unde sunt legitimați doi dintre medaliații zilei (Maria Mazilu și Velicu).
Eu eram oricum pasionat de sporturi de acest gen, dar poate că și voi, cei alți câțiva nebuni care veți citi, o să aveți doza de curiozitate necesară să urnim ”bobul” din loc.
Altfel, ca român, chiar dacă nu e cea mai reușită încheiere, îmi e rușine că sunt fiu al unei țări alpine și cu destulă zăpadă, dar în care sporturile de iarnă sunt la pământ.