Aveam vreo 9 ani. Jucam fotbal la echipa de juniori FC Baia Mare. Eram extremă dreaptă. Viteză bună, reacție rapidă ca să scap de marcajul fundașilor și niște centrări date tare și care picau exact pe capul sau la piciorul coechipierilor din careu. Cel mai bine mă înțelegeam, ca extremă, cu Dănuț. Un băiat mititel, dar cu o viziune a jocului formidabilă. Eram mereu cu capul pe sus și alegea cele mai bune variante de continuare a fazei. Dănuț mă deschidea (pentru cei care nu știu fotbal, îmi dădea cele mai bune pase pe contra-atac) cel mai bine. Aveam chimie cu el. Sau, cum se spune, aveam o relație de joc foarte bine sudată.

Dănuț era un băiat sărac din cartierul Ferneziu, de lângă Baia Mare. Nu venea niciodată cu merinde la el, împărțeam noi cu el mâncarea, atâta câtă aveam și noi atunci, în anii aceia groaznici de comunism. O primea fără să zică nimic, doar înclinând din cap a mulțumire, parcă împăcat cu soarta lui. Știam că mai are încă vreo 9 frați și surori și că tatăl lui era gunoier (motiv de glume din partea noastră, de multe ori), iar mama femeie de serviciu la o uzină. O ducea foarte rău acasă, știam asta din poveștile antrenorului.

Odată, la un antrenament, Dănuț a venit încălțat cu niște pantofi de ăia clasici, să le zic așa, negri, cu toc și cu șireturi. Jerpeliți rău. Și a intrat în teren cu ei, pregătit să înceapă jocul. Antrenorul a strigat la el ”ce-i cu mergătorii ăia, măh Dănuț? Du-te și ia-ți tenișii (eram puțini cei care aveam adidași atunci, foarte puțini…)”. El i-a răspuns că i s-au rupt și că alții nu mai are. Și că tatăl lui i-a dat pantofii ăștia, care i-au rămas mici. ”Nu poți juca cu ăia, măh!”, s-a răstit antrenorul. Dănuț l-a întrebat dacă poate să joace desculț, atunci. Antrenorul a dat din cap hotărât că nu.

Am început să ne întrebăm între noi, copiii, dacă mai are cineva niște teniși în plus. Nu aveam nici unul. Așa că Dănuț a plecat capul, înfrânt, s-a întors și a plecat. Nu l-am mai văzut niciodată de atunci. Nu a mai venit la nici un antrenament și nici nu știu ce s-a ales de el.

Cel mai bun mijlocaș alături de care am jucat vreodată a trebuit să își încheie ceea ce ar fi putut deveni o frumoasă carieră de fotbalist din cauza unei perechi de teniși. Din cauza sărăciei. Din cauza faptului că, atunci, nimeni nu a putut (sau nu a vrut…) să îi sară în ajutor.

Încet, încet, l-am uitat pe Dănuț. Dar nu de tot. Acum îmi aduc aminte de el și să simt acea strângere în stomac, pe care doar regretul că aș fi putut face ceva pentru el și nu am făcut-o ți-o poate da…

În 2016, în România, există sute de Dănuț. Poate chiar mii. Diferența dintre contextul de atunci și cel de acum este, însă, una fabuloasă. Pentru că Dănuțul de acum poate fi ajutat. Pentru că pe Dănuțul de acum fiecare dintre noi îl poate ajuta. Pentru că puținul pe care fiecare dintre noi îl poate face pentru Dănuț înseamnă diferența dintre un destin împlini și un destin înfrânt de o pereche de teniși…

Salut cu entuziasm inițiativa “Carrefour – Sponsorul fotbaliștilor de mâine”. Și cu maxime mulțumiri pentru că acest brand a înțeles că o astfel de inițiativă poate face acea diferență, poate schimba viața unui copil, poate să ducă la nașterea viitoarelor legende ale fotbalului românesc.

Cum ajută Carrefour tinerii fotbaliști? Oferindu-vă vouă, iubitorilor fotbalului sau celor care înțeleg cât este de important să se implice, ocazia să îi susțineți pe acești copii. Pentru că 1% din vânzarea fără TVA a produselor marcă proprie și a produselor partenere special semnalizate la raft, către cluburile de fotbal de juniori din 47 de orașe din țară.

Vă rog să vă uitați pe harta orașelor în care sunt echipele de juniori pe care voi puteți să le susțineți până pe 15 iunie. Și să vă implicați. Pentru că, v-o spun din nou, ajutorul pe care puteți să îl dați prin faptul că faceți cumpărături de la Carrefour poate însemna enorm pentru un tânăr fotbalist, pentru o echipă, voi puteți face acea diferență dintre un fost fotbalist și o legendă a fotbalului românesc.

Căutați pe rafturile Carrefour sigla de mai jos. Și cumpărați produsele marcate cu această siglă. Așa puteți ajuta tinerii fotbaliști. Așa puteți schimba niște destine.

Respect pentru toți cei care alegeți să vă implicați! Respect, Carrefour!