Recent, la Stadionul Arcul de Triumf din București, a avut loc Cupa Regelui la oină, prima competiție oficială a sezonului. Printre cei care nu s-au dezlipit de spectacolul sportului nostru național s-a numărat și Gheorghe Vlase, singurul maestru emerit din oina românească, aflat în viață.

Gheorghe Vlase este, fără a exagera, un monument al oinei. Originar din comuna buzoiană Râmnicelu, a debutat aici ca jucător încă de pe băncile școlii. A fost remarcat pentru calitățile sale fizice și tehnice de către marea echipă Combinatul Poligrafic București, la care a ajuns în 1966. S-a transferat la Dinamo, pe perioada stagiului militar, după care a revenit la CPB, odată cu lăsarea la vatră.

Au fost anii de glorie au lui Gheorghe Vlase, cel care a jucat aproape pe toate posturile într-o echipă, dar a avut randament maxim în poziția de unde a țintit cel mai bine, cea de mărginaș 3 pe culoarul de întoarcere. Cu CPB a câștigat de 4 ori eventul, motiv pentru care a îndeplinit norma și i s-a acordat titlul de maestru al sportului.

S-a transferat înapoi la Dinamo, cu care a mai obținut, ca jucător, alte cinci duble, campionat și Cupa României, așa că a devenit maestru emerit al sportului.

Se bucură, într-un fel, de faptul că se află într-o companie selectă a maeștrilor emeriți ai oinei. Predecesorii săi sunt uriași și ei în istoria sportului nostru național: Alexandru Rafailescu, Ioan Popescu-Buftea și Ilie Dacău. Niciunul din cei menționați nu mai este în viață, din păcate.

Gheorghe Vlase a continuat ca antrenor la Dinamo, iar apoi la Straja, până în 1997, când s-a pensionat. Dragostea de oină nu l-a putut ține departe de teren, așa că a luat-o de la capăt, cu Energia Râmnicelu.

Marea sa bucurie este că în 2008 a reușit o dublă fantastică, echipa din satul său natal fiind dublă campioană națională la juniori I și juniori II, numai cu copii din Râmnicelu, formați de la zero de Gheorghe Vlase. Apoi, ca director tehnic al Energiei, anul trecut s-a obținut succesul în Cupa Satelor, la Săvârșin.

”Nu mai este baza de selecție de odinioară, dar eu rămân același nebun al oinei. Sportul național mi-a oferit satisfacții imense, o carieră sportivă și profesională, m-a ordonat și  m-a făcut om respectat. Cum aș putea vreo zi din viață să nu mă gândesc la oină”, se întreabă retoric Gheorghe Vlase.

Jucătorii și conducătorii de la Energia i-au făcut un frumos cadou pe 7 mai, când exact în ziua în care a împlinit 67 de ani, au cucerit medaliile de bronz la Cupa Regelui. Gheorghe Vlase (foto stânga) a coborât și pe teren, fiind servant pentru cei care au dorit să exerseze loviturile de baston, ori îndrumător pentru toți cei care s-au gândit să îl întrebe ceva legat de oină.

”Abia aștept un spectacol oinistic la Râmnicelu, la care vă invit cu drag, pe toți, în perioada 26-29 mai. Vom găzdui turul campionatului național de seniori, dar și competiția memorială în onoarea celui care mi-a fost primul antrenor, Manolache Bălan. Consider că prin implicarea mea în oină, cu toată dragostea și deschiderea, îi cinstesc memoria și îi mulțumesc pentru tot ce m-a învățat”.

Gheorghe Vlase este un om simplu, de la țară, fără aere de vedete în căutarea publicității gratuite. Este modelul ”ascuns” de ochii presei, dar de care societatea românească are din ce în ce mai multă nevoie.