Sunt atât de pasionată să mă uit la televizor încât, atunci când mă duc acasă la ai mei sau în vreun loc dotat cu așa ceva, nici măcar nu îl observ dacă e închis, iar dacă e deschis sper să nu fiu forțată de împrejurări să văd vreun reality show :)).

Explicația, în cazul meu, este că imediat ce am aflat ce-i ăla Internet, am ales să îmi selectez de una singură informațiile. Ar fi putut fi și că locuiesc de trei ani la cămin, unde nu există televizor, dar acest detaliu mi-a provocat din prima o totală durere în cot, dacă mă înțelegeți :)).

Apropo, eu sunt din generația care a avut și așa ceva:

Și, dacă în copilărie, mă fascina într-adevăr să mă uit la cutia aia cu imagini din sufragerie (mai ales când a devenit color și mai ales că o vreme desenele animate se puteau vedea doar în weekend, dimineața), acum îmi provoacă pur și simplu indiferență. Pe atunci n-aș fi crezut că am să pățesc așa ceva, dar știți și voi, viața e plină de surprize. Sau ceva.

În acest context, poate mă ajutați și pe mine să îmi explic informația aceasta: Conform unui studiu realizat de Nielsen, pe un esantion de peste 30.000 utilizatori de Internet, din 60 de tări, televizorul rămâne, și în 2015, sursa de știri preferată de cei mai multi consumatori de media din întreaga lume (53%). Motoarele de căutare ocupă locul secund, fiind preferate de 38% dintre utilizatori, Social Media – locul 3 (33%), urmate de ziarele traditionale (18%), website-urile ziarelor (17%), website-urile posturilor TV (16%), posturile traditionale de radio (11%), revistele tiparite si website-urile revistelor (cate 8%) si radio-urile online (4%).

Ok, anul trecut 53% din planetă a preferat televizorul ca sursă de știri. Recunosc, am fost puțin surprinsă de această informație și nu mă înțelegeți greșit, nu am nicio ură pe care vreau să mi-o manifest împotriva celor care se uită la TV.

Însă vreau să înțeleg, dacă faceți parte din acel procent, care este explicația? De ce alegeți televizorul ca sursă de informare și nu altceva?