Când mi-a zis Raluca Feher, duios ca o drujbă proaspăt unsă, așa cum numai ea știe, ”măh, treci și scrie de cei de la Bucuria Darului, că nu o să ți se descrețească părul”, am intrat repede să văd despre ce este vorba. Căci io nu mă joc cu serviciul 2.0, mă înțelegeți.
Și cum mă uitam eu la care-i faza, am început să ridic sprânceana. Căci peste tot o vedeam pe asta cu ”5 lei”. În ideea de donație pentru proiect, desigur. 5 lei. Doar atât. Ceea ce m-a contrariat un pic (așa e regulamentul pe Bursa Binelui, să fie cât mai mulți contributori). Adică, pe bune, dacă tot este să decid să donez, mă apuc să intru pe site, să îmi bag cardul, adică muncă, ce să mai, doar pentru 5 lei?
Ei bine, am aflat ce se întâmplă cu cei 5 lei pe care i-am donat: ajung în gura unor sărmani din Brașov. Pardon my French, dar știți deja (trag nădejde) că sunt de la peluza vieții. Ajunși în acest punct al constatării mele, unii ați putea să o băgați pe aia cu ”așa doar încurajezi nemunca, nefăcutul de ceva”, de astea. Moment în care precizez poziția mea legată de astfel de atitudini: decât să nu dau de mâncare unui sărman care merită doar pentru că s-ar putea ca încă alți să profite de asta, mai bine mă gândesc că acel sărman ajunge se mănânce și la ceilalți 3 profitori nu mă mai gândesc. Lămurită chestiunea?
Mi-aș dori să văd cât mai mulți dintre voi că gândesc la fel ca mine. Că se gândesc doar la acel sărman la care o să ajungă cei 5 lei pe care o să îi doneze și de restul să facă abstracție. Cumva, bată-mă norocul să mă bată, cred că dacă suntem mai mulți cei care gândim așa decât ceilalți, o să ne fie mai bine tuturor. ”Ceilalți” included.
PS Ok, recunosc, sunt o fire slabă… Am donat mai mult, nu doar 5 lei…