Știți cum este sentimentul acela când îl vezi în fața ta pe marele Victor Rebengiuc aplaudându-l pe Marcel Iureș? Ei bine, vă spun că vă ia cu furnicături. Fix cum am pățit eu când am văzut faza asta, imediat după finalul piesei „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?„, un two-men show, cum ar veni, căci alături de Marcel Iureș în piesă joacă și George Mihăiță. Fantastică senzație, adevăr vă spun vouă…
Am văzut piesa ca un bonus, ca să zic așa, la evenimentul-bezbatere la care cei de la CINEPUB au lansat ICAR, o istorie alternativă a cinemaului românesc, produsă pentru Scena 9, hotspotul cultural al BRD – Groupe Société Générale. Aveți mai jos informații despre această intersantă inițiativă, eu doar vă spun trei concluzii cu care am plecat de la eveniment.

Concluzia 2. Cătălin Ștefănescu a crescut tare mult în ochii mei. Nu că nu îmi plăcea și înainte de el. Doar că scriitura lui pe pieasa „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?”, după romanul ”Moromeții”, mi-a plăcut foarte mult. Și mi-a băgat în feng shui dorința de a vedea și mai multe piese scrise de el. Iar asta, dragii mei, nu este deloc puțin lucru…
Concluzia 3. Cumva m-am simțit vinovat că nu fac necesarul (atât de necesarul efort…) să văd mai multe filme românești. Mai ales cele clasice. Ba chiar să le revăd. Nu mă întrebați de ce am simțit asta. Nu aș ști ce să vă răspund… Hai că poate de Sărbători o să intru pe CINEPUB și o să mă mai uit la niște filme. Poate, zic…
Fotografii: Adi Bulboacă.
Acum informațiile promise despre inițiativa ICAR.
”Am denumit această mini-serie ”o istorie alternativă”, pentru a exclude ipostaza academică, sau – doamne-ferește – ”oficială”. ICAR nu își propune să epuizeze subiectul unei istorii a cinematografului autohton, pentru că punctele de vedere, modalitatea de receptare și mai ales de transmitere a acestora s-au schimbat radical. ICAR este modalitatea prin care cinepub.ro își propune să susțină comunicarea premierelor de lung metraj de pe site și să extragă din acestea esența contextului istoric în care au fost create. Este o perspectivă diacronică, dar nu cronologică, axiologică, dar nu ierarhizantă. Episoadele ICAR nu sint filmulețe de sau pentru școală și nici documentare exhaustive, ci doar pastile de conținut video online, teasere web menite să intrige și să sporească apetitul pierdut pentru cinematograful românesc în toate formele lui de existență. Discursul magistral de la catedră al profesorului George Littera, despre generozitatea actului receptării filmului, a dispărut din școala de film și din societatea românească odată cu marele filmolog și a fost înlocuit de monologul dictaturii stilistice unice. O nouă generație poate schimba punctul de vedere și starea de fapt, datorită neapartenenței sale la o istorie sau alta. Alternativ înseamna posibilitatea de a schimba neîncetat punctul de vedere, asta este definiția libertății, iar ICAR este un proiect liber”, Lucian Georgescu, cinepub.ro
Primul episod din ICAR poate fi deja vizionat pe scena9.ro (și mai jo) și tot acolo urmează să aibă loc premierele din serie. Episodul-pilot ICAR (”Renașterea”) este un video-eseu, (4 minute), o panoramă subiectivă a centenarului de film autohton, teaser subiectiv, diacronic și pseudo-non-discursiv, o introducere în unele dintre temele pe care seria le va dezbate în episoadele ulterioare, în contextul materialului originar: premiera de lung metraj selectată de pe cinepub.ro.
https://youtu.be/nimtIjf5UkU








2 thoughts on “Salut inițiativa ICAR, o istorie alternativă a cinemaului românesc!”
L-am vazut si eu domnule, chiar de ziua mea. O bloggerita din Bucuresti mi l-a recomandat si tare mult mi-a placut, asa ca m-am prezentat la spectacol :)
„Pai despre ce vorbim noi aici, dom’le” l-am vazut la Craiova, la Teatrul Colibri, intr-o colaborare „Colibri intr-un ACT”.
Spor!
Pingback: Vanilla Skype. Piesa din bucăți de piesă - Cristian China Birta