Astăzi ajung mai devreme acasă de la biroul Kooperativa 2.0. Nici Patricia, nici Mara, nici Alex nu sunt acasă. Pesemne că o însoțesc în oraș pe mama lor. Doar Luna mă întampina bucuroasă, dând frenetic din codită. Nu îmi place când casa este goală…
Mă resemnez și mă îndrept spre frigider. Imi iau o sticlă de bere și mă așez pe canapea. Deschid ,,Quo Vadis?” a lui Henryk Sienkiewicz și mă las purtat de valul imaginatiei, care mă duce până în anul 60 după Hristos, în perioada impăratului Nero.
– Cristian Vinicius, nepotul și prietenul meu drag, parcă nu te-am mai văzut de secole!
Răman mut de uimire. Mă uit la straiele mele. Sunt imbrăcat în uniformă de ofițer roman.
– Ce s-a întâmplat, dragul meu? De ce nu spui nimic? Ori războiul din Asia Minor ți-a afectat iremediabil memoria? Sunt eu, unchiul tău, Vlad Petronius! – spuse el, îmbrățișându-mă. Eu răman nemișcat.
– Hai, revino-ți! Poftim o cupă cu vin, să închinăm pentru revederea noastră și pentru vestea bună pe care o am pentru tine!
– Ce… ce veste? – murmur eu timid.
– Știi că ți-am promis că o voi aduce pe iubita ta, Ligia, la palatul imperial, nu? Zâmbește el cu subînțeles. Ligia, poți veni! Pe ușă intră o fată îmbrăcată într-o rochie albă, lungă și vaporoasă. Chipul ei îmi pare cunoscut. Se apropie și brusc, îmi dau seama:
– Adina?!
Brusc, mă trezesc. Mă aflu pe canapeaua mea, cu cartea pe piept. Se pare că am adormit…
Așadar, totul nu a fost decât un vis. Răsuflu ușurat. Observ că afară s-a înnoptat. Oare cât am dormit? Luna, unde ești? Cuțu, cuțu! Nu răspunde… Unde o fi?! încep să mă îngrijorez. Mă ridic de pe canapea cu scopul de a o căuta pe Luna prin casă. Apăs clanța ușii și… e încuiată. Cum? Cum se poate să fie încuiată? Dar… cine?! Dintr-o dată, se întrerupe lumina. Întuneric total. Din neant, se aude sunetul amenintător al unui ceas. Tic-tac, tic-tac… Paralizez. Încotro, Doamne?
—————————
Ce vedeți mai sus este o invitație. Dap, o invitație. La 60 Minutes Escape Room. O încadrez cu o lejeritate devastatoare în categoria celor mai șuie invitații pe care le-am primit. Ever :))
Acuma, ca să v-o zic sincer, io am mai fost de vreo trei ori în escape rooms. Și m-am distrat. Doar că de fiecare dată m-am distrat trollându-i pe colegii cu care eram în echipă :)) Căci nu mă puteam abține cât îi vedeam cât sunt de serioși în taskul lor, cum ar veni. În vreme ce eu doar puneam gaz pe focul pasiunii lor, ca să zic așa :D
Să văd dacă reușesc să fac echipă cu Vlad Dulea și cu Cristian Florea și să mergem. Nu de alta, dar m-aș râde un pic și de ei… =))
