Mailul de mai jos mi-a făcut dimineața mai frumoasă. Din foarte multe motive, dar pe care nu le analizăm acilea, dă-i pace. Dar în primul rând mi-a plăcut pentru că ce vedeți mai jos este o formă de curaj rar spre extrem de rar întâlnită. Dar absolut necesară, după mintea mea.
S-a încetățenit cumva ideea (proastă spre extrem de proastă, zic) că PRiștii nu trebuie nicicum să îi supere pe jurnaliști și pe bloggeri nici măcar cu un ”bună ziua” zis cu juma de gură. Pentru că, vezi doamne, sunt influenceri și nu e bine să ne punem rău cu ei și alte tristeți de astea. Ceea este nașpa. Pentru că relația dintre PR și bloggeri și jurnaliști trebuie să fie una bazată pe multe alte lucruri constructive, nu pe spaima primilor față de ce le-ar putea face ceilalți. O să îmi notez în agendă să revin asupra subiectului.
Doecamdată vă dau mailul despre care vă spuneam. Fără să zic de la cine este și la ce se referă. Căci nu aia este ideea. Și chiar vă rog să vă abțineți să vă dați mari că știți despre ce este vorba, căci vă spun de pe acum că o să vă editez comentariul. Fără efort, chiar.
Vă mai spun doar, așa ca culoare, că și eu am vreo 3 bloggeri care au interdicție să mai vină la evenimentele pe care le organizez eu pentru că de trei ori au confirmat că vin și nu numai că nu au venit, dar nici măcar nu au dat un mail sau un telefon să spună că nu mai vin. Ceea ce este o mizeriucă pe care eu nu o suport. Call me chinezu.
Am rugamintea ca toti cei care confirma sa fie si prezenti, pentru ca nu este corect fata de nimeni, niciodata, sa astepte pe cineva care stie de la inceput ca nu va veni, insa spune ca DA, just in case…
Poate ca multora dintre voi nu vi se pare mare lucru, insa va sigur ca din partea noastra implicam foarte multa energie si resurse. As aprecia raspunsul vostru cat se poate de aproape de adevarul situatiei, pentru a evita situatii neplacute.
Si inca un lucru: voi, oamenii de presa, care ar trebui sa informati cat se poate de obiectiv, asupra unor lucruri pe care aveti privilegiul de a le vedea inaintea multor altora, cred ca ar fi fair si in acelasi timp de bun simt sa scrieti despre ceea ce ati vazut. Si asta nu dintr-o obligatie, ci pentru ca atunci cand primesti ceva trebuie sa si oferi :D, indiferent ce!
Este primul si ultimul mail de acest fel, nu pentru ca imi doresc sa apostrofez de luni dimineata, ci pentru ca pur si simplu mi se pare ca o relatie principiala intre doua parti implicate, mai mult sau mai putin dependente, trebuie sa fie corecta.
3 thoughts on “Uite un act de curaj PRistic pe care eu îl salut corespunzător”
Si pe mine m-a facut sa zambesc tamp, cam o jumatate de ora. Nu doar pentru ca a avut curaj, dar si pentru ca a spus exact ce voiam eu de mult timp sa spun, dar nu ar fi avut niciun impact. Sunt unul dintre cei care primesc invitatii si dupa, investesc ore sau minute, nu conteaza cat, sa scriu despre. Si este frustrant cand vad o sala plina de oameni si cronicile se numara pe degete. Mi se pare lipsa de respect intre noi, in primul rand. Bine, bine, nu zice nimeni sa pierzi noaptea sa scrii imediat cum ajungi acasa, cum fac eu uneori, dar cand nu o faci nici dupa doua saptamani (nu ca ar mai avea vreo importanta) si procedezi la fel mereu, mi se pare ca bunul simt nu exista. Si nu, nu sunt de acord nici cu practica unei postari pe pagina de facebook, cand tu esti blogger de film (ai un spatiu pe care te-ai angajat sa il folosesti atunci cand ai discutat colaborarea, nu?) si te limitezi la o fraza care se pierde si nu ajunge la distribuitor care trebuie sa centralizeze totul.
Mulțam că ai zis și tu din perspectiva bloggerului :) Căci cred cu tărie că și noi, bloggerii, trebe să ne asumăm acest tip de ”contract” pe care îl presupune prezența la un eveniment. Și să ne achităm de partea noastră de contract.
Și aș mai zice că și eu am partea mea de neîndeplinire contractuală, ca să zic așa. În puține ocazii, dar există. Aș putea găsi explicații și scuze. Dar nu are rost. Contractul este contract :)
Pingback: Strigatul de ajutor al omului de PR | M A N A F U *