Știu că mulți zâmbiți deja pe principiul ”bine, măh, dar chiar așa fraieri ne crezi?”, dar v-aș ruga să fiți mai îngăduitori. Căci există semeni de-ai noștri (oare ăsta nu este cumva un pleonasm?) ale căror priceperi în lumea internetului sunt modestuțe, ca să nu zic mai rău. Și care – caz concret, am râs cu lacrimi când am auzit – nu au nici o problemă să dea parola lor oricui o cere, dovedind o încredere în speța umană demnă de o cauză mai bună.

Ia uitați ce am primit acum câteva minute: