”Bine, măh, ție ți-e ușor, tu ești Chinezu…”, îmi spun destul de des. Și nu îi contrazic. Deloc. Pentru că, da, de multe ori mie îmi este ușor pentru că sunt Chinezu. Adică primesc invitații la tot felul de evenimente, ajung prin te miri ce locuri, cunosc o grămadă de oameni. Pentru că sunt Chinezu. Doar că, dacă îmi permiteți, nu a fost întotdeauna așa. Pentru că – furculition – nu am fost mereu the Chinezu.

În perioda în care am început să construiesc brandul, una din coordonatele esențiale pe care m-am dus a fost să ajung cât de des pot pe la evenimente. În offline, zic (în caz că nu e clar pentru unii…). Și la de alea cu bere, și la de alea mai în aer liber gen concerte, dar mai ales la evenimente din zona profi, de comunicare, pe care o targetam. Pentru multe dintre ele plăteam bilet. Pentru că era parte de strategiei mele de dezvoltare, să fiu acolo, să cunosc lume și, firește, lumea să mă cunoască pe mine. Bref, era o investiție. Care și-a scos masiv banii, ca să zic așa.

Nu mi-am pierdut nici acum obiceiul ăsta. Adică la evenimente la care simt intens că trebuie să fiu prezent (ok, recunosc, nu mai simt prea des asta…), cumpăr bilet. Deși, cam în 90% din cazuri, primesc la un moment dat și invitație. Dar aia vine ca bonus, așa că fericesc pe cineva care altfel nu cred că și-ar fi putut permite să ajungă. Dar cumpăr bilet, asta vreau să rețineți. Pentru că fac parte din această industrie și vreau să o înțeleg cât de bine pot.

Am făcut așa anul trecut la ICEEFEST. Când am cumpărat bilete pentru ai mei din Kooperativa 2.0 încă în perioada de early bird. Pentru că am vrut să fiu prezent acolo, să văd cum este. Bine, faptul că am reușit să ajung doar pentru vreo 4 ore și atât… În fine, așa am avut și în continuare am programul, mai ciudat. Dar am cumpărat bilete, asta vreau să rețineți. Pentru că fac parte din această industrie și vreau să o înțeleg cât e bine pot.

Când am văzut că cei de la Revista Biz au anunțat că s-au deschis înscrierile pentru Social Media Summer Camp, am întrebat-o imediat pe Marta Ușurelu dacă sunt invitat ca speaker sau ceva. Pentru că, i-am spus, clar vreau să ajung, așa că vreau să iau bilet, în caz că am scăpat de corvoada de a fi speaker (sanchi :D). Mi-a răspuns râzând că nu scap și că o să fiu, again, în prezidiu, cum ar veni. Altfel mi-aș fi luat clar bilet. Fără să clipesc. Pentru că fac parte din această industrie și vreau să o înțeleg cât e bine pot.

Am văzut că Dragoș Stanca a zis despre ediția de anul acesta a ICEEFEST în context de industria care ar trebui să reacționeze pozitiv la astfel de evenimente și să cumpere bilete. Sunt de accord cu asta. Bine, nu în sensul că, gata, se organizează un eveniment cu un titlu pompos de nici nu ai auzit cine sunt ăia și industria trebuie să scoată banul. Căci sunt o grămadă de evenimente organizate de specialiști de care nici mămicuța lor nu au auzit. Mă refer la evenimentele pe care le poți număra pe degetele de la o mână. Ok, bine, hai două. Mâini. Evenimente de la care industria chiar are de învățat. Despre acestea spun că sunt de acord cu Dragoș.

De ce ar trebui industria să susțină astfel de evenimente? Din punctul meu de vedere, dacă ar fi să aleg un singur motiv (căci sunt mult mai multe, firește), motivul principal ar fi următorul: așa industria arată că se respectă pe sine. Căci un om care lucrează în atât de vast intensul domeniu al comunicării și nu susține măcar un astfel de eveniment major se cheamă că ar trebui să facă altceva în viață. Pentru că 1. ori se consideră mult peste ce ar putea învăța de la eveniment, caz în care îi susur, de la peluză, ”lasă-neeeee, lasă-neeeee” 2. ori face ce face doar pentru că trebuie să mănâncă și gura sa o pâine și pentru că alt job nu a găsit, caz în care îi recomand să caute intens variante de muncă, pentru că a face un job de comunicare doar pentru că trebuie și nu pentru că și vrei este moartea pasiunii.

Dixit.