Avem în cap să scriu de ceva vreme niște rândulețe despre bărbații testosteronizați excesiv, ca să nu le zic altfel. Dar, știți cum este, te iei cu una, te iei cu alta și vezi că, în timp, ai o listă mare cu ”aș vrea să scriu despre asta”. Doar că nu mai apuci să o faci.

Dar, din când în când, te enervezi. Căci vine un trigger, care declanșează enervarea pe sistemul ”gata, e semn ăsta, trebe să scriu!” :)) Eu am pățit așa când văzut comunicatul de la Dove Men+Care, prin care se lanseaza noua campanie ”Real Strength”, în care se zice așa: ”Doar 7% dintre bărbați se identifică cu felul în care masculinitatea este mediatizată în prezent”.

Și mi-am adus brusc aminte de ce rumoare am stârnit într-o conferință, când mi-am expus teoria mea despre cât de greșit se marketează lenjeria de bărbați, chiloți în speță. Am zis atunci ceva de genul:

Măh, sunteți întregi la cap când îmi arătați mie, bărbat normal, cu o burtică simpăticuță și cu niște pectorali care nu fac rău nimănui, de ne arătați în reclamele voastre niște bărbați perfecți îmbrăcați în chiloții pe care voi vreți ca eu să îi cumpăr? Păi cum să cumpăr eu chiloții ăia când știu că never ever nu o să ajung precum Beckham, spre exemplu? Nu numai că nu îi cumpăr, ba chiar mă enervează să văd de astea, așa că mă duc înspre branduri care vând doar chiloți, nu posesori aspiraționali de pectorali rotopercutanți și de six-pack photoshopat.

Desigur, cei mai mulți au râs, unii au zis că sun prost (mă rog, nu în cuvintele alea, desigur) și că nu înțeleg nimic din industria asta (ceea ce se prea poate, firește), dar au fost și unii care au căzut pe gânduri. Puțini, of course. Dar, știți cum este, parfumurile bune se țin în sticluțe mici. Sau ceva.

Și, dacă tot suntem la capitolul ăsta, hai să vă dau definiția mea. Despre bărbatul puternic, desigur.

Bărbatul puternic este cel care știe că slăbiciunile dezvăluite în fața cui trebuie și atunci când trebuie sunt dovada supremă că a înțeles că, fără femeia de lângă el, este doar un puternic, nu un bărbat.

Sau ceva.