Asociația de Lupta împotriva Bolii Parkinson în parteneriat cu Societatea Româna de Neurologie au demarat o campanie, numită „Grădina cu speranțe”, menită să atragă atenția asupra bolnavilor de Parkinson, dar și a indiferenței românilor față de cei care suferă de această boală.

Trebuie să vă spun că rezultatele nu arată prea bine și că doar 5% dintre români au sărit în ajutorul bolnavilor de Parkinson. Rezultatele au fost obţinute în urma unei campanii desfăşurate la nivel naţional, în 6 orașe: Bucureşti, Cluj, Iaşi, Oradea, Timişoara şi Târgu-Mureş.

Experimentul arată așa:

• Bucureşti: peste 1200 de persoane expuse mesajelor campaniei, din care 7% au întins o mână de ajutor, 2% au ignorat bolnavul, iar 91% au fost indiferenţi
• Cluj: din peste 1000 de persoane expuse mesajelor campaniei, aproape 5% au ajutat bolnavul, 1% au ignorat problema, iar 96% au fost indiferenţi
• Iaşi: peste 1000 de persoane au fost implicate în campanie, dintre care mai puţin de 5% au ajutat, 20% au ignorat problema, iar restul de 75% au fost indiferenţi
• La Timişoara au fost aproximativ 800 de persoane expuse mesajelor campaniei, sub 5% au ajutat, aproximativ 2% au ignorat, iar 93% au fost indiferenţi
• Pentru Oradea şi Târgu-Mureş situaţia a fost similară: aproximativ 500 de persoane în fiecare oraş, din care 5% au ajutat, aproape 3% au ignorat, iar restul de 92% au fost indiferenţi

„Povara bolii pentru un pacient cu boala Parkinson este de multe ori foarte grea. Pe lângă problemele de sănătate create de această afecţiune cronică neurodegenerativă, acesta trebuie să înfrunte zi de zi discriminarea și indiferența celor din jur. Barometrul compasiunii românilor pentru bolnavii de Parkinson este de fapt o «radiografie» bazată pe cifre şi imagini concrete a realităţii sociale cu care se confruntă bolnavii zi de zi. Asociaţia de Luptă împotriva Bolii Parkinson a organizat această serie de evenimente pentru a trage un semnal de alarmă la nivelul întregii societăţi”, spune Dan Raican, Președintele Asociaţiei de Luptă împotriva Bolii Parkinson şi bolnav de Parkinson de peste 15 ani.

Și ca să înțelegeți mai bine diferența dintre un bolnav de Parkinson și un om în stare de ebrietate (confuzia este destul de frecventă), o să vă listez aici simptomele princpale ale bolii, cu mențiunea de a nu neglija să mergeți la medic dacă semnalați o neregulă, ca să zic așa:

Tremor: tremuratul necontrolabil al mâinii, braţului, picioarelor sau bărbiei. Tremorul se diminuează pe măsură ce zona afectată este implicată în mişcări active şi dispare complet în timpul somnului.

Rigiditate musculară: rigiditatea provoacă dureri musculare, blocaje posturale.

Bradikinezia (mişcări lente).

Mersul poate deveni şovăitor, limitat la paşi mici şi repezi, urcarea scărilor sau ridicarea de pe scaun/din pat necesitând un efort adiţional. De asemenea, apare şi atitudinea “îngheţată” – incapacitatea de a face orice mişcare.

Pierderea echilibrului şi a coordonării: alternanţa sau dispariţia reflexelor care ajustează poziţia corpului.

Alături de acestea pot apărea şi simptome non-motorii (oboseală, durere, exces de salivație, probleme de vorbire, constipaţie, tulburări de somn, incontinenţă urinară), simptome de ordin neuropsihologic, prezente la mulţi dintre pacienţi (depresie, anxietate, confuzie, apatie) şi simptome cognitive (afectarea memoriei, a atenţiei, dificultăţi în luarea deciziilor).

Acum că am conștientizat mai bine această chestiune importantă, ce facem, stimabililor, cu indiferența?