V-o spun direct: marele merit al albumului este că nu m-a plictisit :)) Deşi, vă jur, mă aşteptam să mă chinui să ascult vreo două piese şi să mă declar înfrânt. Dar, surpriză, nu numai că nu s-a întâmplat aşa, ba chiar mi-a gâdilat corespunzător trompele eustachiene pe alocuri. Pentru că stimabila Meghan Trainor are o voce foarte bună, versatilă (as in abordează bine mai multe genuri), iar stilul pe care îl abordează pe „Title” per total este unul foarte audibil, ca să îi zic aşa.

Wikipedia îmi spune că Meghan cântă o combinaţie de bubblegum pop, blue-eyed soul, doo-wop şi pop. Noroc că ştiam ce înseamnă „pop” din toată înşiruirea… :)) Oricum, faină combinaţia pe care o abordează colega. Chiar faină. Deşi, pentru că sunt pe rit vechi muzical vorbind, ca să zic aşa, toată frumuseţea feelingului de anii 50-60 se cam duce în momentul în care Meghan o dă în de astea moderne, dar hai să nu zic altceva :))

Am dat şi un search pe google şi am aflat lucruri care o saltă binişor în ochii mei. În principal faptul că ea îşi compune piesele. Ceea ce, pentru o fată de 21 de ani, sună bine de tot. Nu pentru că, la vârsta asta compune, asta fac mulţi. Ci pentru că o face în stilul ăsta.

Vă ofer spre ascultare nişte mostre din ce cântă Meghan Trainor, ca să înţelegeţi mai bine ce vreau să spun despre combinaţia de stiluri. Cu menţiunea că „What If I” mi se pare o piesă f

http://youtu.be/P04pNYb8cis

http://youtu.be/mp7qWfDANrU