Întreb pentru că am minime cunoştinţe în domeniul economic. Minime rău. Din păcate, că asta nu e laudă sau ceva. Aşa că depinde de alţii, care se pricep, să încerc să înţeleg câte ceva din zmetia asta, pe care decizia Băncii Centrale din Elveţia de a liberaliza cursul, a aruncat-o şi înspre cam 75.000 de români, care au contractat, când era lumea mai puţin lovită de criză, credite în franci elveţieni.
Cei de la Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România (APC România) spun că soluţia ar fi ca Parlamentul să adopte Legea falimentului (insolvenţei) persoanelor fizice. Argumentele lor le puteţi vedea mai jos. Aşa, la prima vedere, stau în picioare, au sens. Dar, repet, eu nu mă pricep decisiv. Dacă sunt printre voi oameni care înţeleg mai bine ce şi cum, aş aprecia să ne explicaţi voi care-i faza.
6 thoughts on “Este Legea falimentului personal soluţia pentru criza creditelor în franci elveţieni?”
Legea falimentului personal vine cu o serie de restricții asupra acestor persoane. Toate veniturile le vor fi urmărite, orice acțiune, vânzare, cumpărare etc., plus că trebuie să accepte niște condiții foarte restrictive. E ca un fel de închisoare financiară, în care statul îți urmărește orice activitate care implică bani. Trebuie analizate avantaje, dezavantaje și calculat corect cum e mai bine pentru beneficiarul final.
În altă ordine de idei, nu sunt de acord cu punerea pe ordinea de zi a unor lucruri de importanță colosală doar când dăm cu capul de gard. E atentat la Paris, facem ședință și mărim bugetul apărării. Crește cursul leu/franc, facem ședință și dăm repede o lege. Nu-mi mai place să fiu doctor, dau o ordonanță și am scăpat. Exemplele pot continua.
Genul acesta de decizii reactive nu ne ajută pe termen lung (uneori nici pe termen scurt și mediu), pentru că sunt gândite la cald. E frumos că te implici, vii repede cu propuneri, dar sunt lucruri despre care știm de atâta timp și, totuși, așteptăm să ne lovească o ceva ca să facem și noi altceva.
Mulţumesc pentru precizări, sunt binevenite. Legat de „În altă ordine de idei”, chiar nu am ce să spun mai mult, ai sintetizat foarte bine…
Liliana a sintetizat foarte bine: legea falimentului personal nu va fi (nu ar trebui sa fie, mai exact) o portita prin care un RAU PLATNIC sa poata da teapa creditorilor sai.
Aceasta furie proletara impotriva bancilor (care sunt organizatii ce au scop obtinerea de profit, nu actiuni umanitare) este incorecta. Banca nu a venit si te-a obligat sa iei un credit. Oamenii nu inteleg ca atunci cand esti dator cuiva….trebuie sa platesti, altminteri acel creditor are drepturi asupra ta.Nimeni nu ti-a blocat gandirea atunci cand ai semnat acel contract.
Se pare ca am uitat acele proverbe batranesti, care spun sa te intinzi cat iti ajunge plapuma…
Da, falimentarul va fi monitorizat permanent, ca cei eliberati pe cautiune.
Trebuie să meargă în faţa judecătorului cu un plan de redresare, cu o listă a veniturilor sale şi absolut toate bunurile pe care le deţine: de la apartament, maşină, până la mobila din casă sau electrocasnice.
Mai e un aspect: in general, pana nu platesti ultimul leu, bunul adus drept garantie nu e al tau, ci al bancii. Inainte de a-si cere falimentul, oamenii ar trebui sa joace un sah cu banca; acea asociatie a „pagubitilor” ar trebui sa se duca la banci si sa le spuna sa-i execute, sa le ia apartamentele inapoi – abia atunci bancile se vor trezi ca ar putea sa devina agentii imobiliare. Crede-ma, o banca nu isi doreste sa aiba in stoc garantii nevalorificate pe o piata in scadere.
Da, legea falimentului e binevenita, dar sa nu ia o forma politica/electorala, caci atunci prostia unora o vom plati noi toti ceilalti.
Corect ce zici. Legea falimentului personal trebuie sa fie ceva ce se aplica ca ultima masura si nu ca sa scape impricinatul de griji, ci ca sa fie treaba, treaba, cum ar veni. Pericolul este, asa cum spui, pe partea politica. Pentru ca vin alegerile…
http://goo.gl/bXFYOF
In linkul de mai sus (ZF) explica mai detaliat un specialist in insolventa.
Ideea este ca debitorii vor putea sa ceara falimentul (pe o perioada de gratie de 5 ani), dar trebuie sa il ACCEPTE creditorii.
O foarte bună analiză a ceea ce înseamnă legea falimentului personal:
http://logec.ro/legea-falimentul-ca-interventionism-economic/