Am trei minunăţii de copii acasă (3, 10 şi 15 ani). Există o singură întrebuinţare a banilor, ca să zic aşa, pe care mi-o solicită piticii mei şi la care nu comentez nici un milimetru, bag mâna în portofel şi le dau cât cer: pentru cărţi. În rest, totul e negociabil (şi cei care mă cunoaşteţi ştiţi cât de dur sunt în astfel de negocieri cu copiii mei :D).

Numai că există unele cărţi pentru copii (şi nu numai!) care ar trebui interzise. Pentru că sunt nişte jigniri la adresa limbii române, la adresa minimului simţ estetic, la adresa copilăriei, în esenţă. Nişte mizerii. Pe care, de fiecare dată când am pus ochii pe ele, am comis acest sacrilegiu: le-am rupt şi le-am aruncat în sacul pentru reciclare. Un fel de jertfă necesară, dacă vreţi.

Când văd cărţi precum „În căutarea Sufletului Crăciunului„, de R.D.Mottok, scosă în nişte condiţii grafice impecabile şi cu nişte ilustraţii semnate de Anda Cofaru excelente, ei bine îmi creşte sufletul şi nu am cum să nu vă recomand, dragi părinţi, să vă gândiţi că este o foarte bună variantă de cadou pentru copiii voştri acum de sărbători. Pentru că este o carte. Una frumoasă. Un cadou frumos :)

Fac o cuvenită precizare: nu am apucat să citesc această carte. Am răsfoit doar. Dar cât am apucat să îmi arunc ochii, m-a convins să scriu aceste rânduri. Cu mulţumirile cuvenite adresate celor de la Editura TREI că m-au tras de mânecă şi mi-au trimis această carte :)