Pe scurt: NESCAFÉ 3in1 vă oferă posibilitatea să vă tunaţi bicicletele în cadrul unui concurs. Pe lung aveţi colea mai jos :)
Ehe, stau din când în când şi mă gândesc: ce vremuri trăim, domle… Nu mă refer la părţile rele care ni se întâmplă, căci sunt la greu de astea. Ci la părţile bune şi foarte bune. Nu de alta, dar fac parte din acea categorie de oameni, care se uită la câtă bere mai este în halbă, nu la câtă nu mai este, dacă înţelegeţi ce vreau să zic :D Iar pe partea de jumătate plină a paharului, chiar trăim vremuri faine, parol…
Îmi aduc aminte de copilăria mea, pe vremurile de tristă amintire, mustind de griul comunist, când opţiunile noastre în absolut toate domeniile erau feroce limitate. Aşa că, pentru că trebuia să ne colorăm cumva viaţa, găseam te miri ce metode ca să facem să fie bine să nu fie rău şi să încercăm să mai alungăm urâtul care ne înconjura.
A avea o bicicletă pe vremea aia era – cum să îi spun eu… – ceva de-a dreptul aspiraţional :)) Când am primit primul Pegas (oh, ce dragă îmi era bicicleta ai…) nu am putut dormi primele nopţi. Pentru că abia aşteptam să ies cu ea afară şi să mă bucur de (acum îmi dau seama, atunci nu realizam) libertatea pe care mi-o oferea posibilitatea de a mă da cu bicicleta. Poate părea ciudat pentru cei din tânăra generaţie să audă astfel de chestiuni, dar pe atunci aşa era, încercam să găsim acea senzaţie de libertate în orice puteam.
După vreo doi ani de la Pegas, am „suferit” un upgrade major pe linie de pedală, cum ar veni. Pentru că mi-am făcut rost (nu mă întrebaţi cum, a fost o întreagă inginerie de schimburi cu maşinuţe electrice şi soldaţi :D) de o semicursieră. Rusească, pentru că atunci de le ruşi venea totul. Eram atât de mândru de ea, de nu vă puteţi închipui. Evident, m-am apucat să o tunez. Cum puteam noi atunci. Adică – privit cu ochii de acum – de-a dreptul ridicol :))
În primul rând, am făcut rost de sârmă colorată (şi aia era greu de procurat) şi mi-am înfăşurat cu ea ghidonul. Mi se părea culmea tuningului atunci. Deşi, desigur, era un kitsch :)) Doar că atunci nu ştiam noi de astea. Apoi am muncit vreo 3 zile ca să pun pe spiţe nişte bucăţi de sârmă mai groasă, din care am scos miezul metalic. Colorate, desigur, căci – v-am spus deja – a pune culoare în viaţa noastră era ceea ce aveam nevoie. Aşa că, odată operaţiunea terminată, în timp ce pedalam de zor, mândru nevoie mare de opera mea de artă, bucăţile acelea de sârmă de pe spiţe făceam un zgomot… Desigur, atunci mi se părea că sunt un Jean Valjean al pedalei :)) În realitate, eram doar enervant :D
Revenim în timpurile moderne. Când tuningul la o bicicletă înseamnă mult mai mult decât sârma colorată :)) De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, nici nu ştiu exact ce ar putea însemna. Pentru că sunt atât de multe variante cu care să lucrezi, sunt atât de multe opţiuni, sunt atât de multe materiale pe care le poţi folosi, încât problema nu este că nu poţi să faci ceva, ci cum să faci.
Cei de la NESCAFÉ 3in1, vin în ajutorul vostru, al celor care, din diverse motive (e treaba voastră de ce, mie doar îmi place că gândiţi aşa :D), vreţi să vă tunaţi bicicleta. Căci puteţi participa la concursul prin care puteţi câştiga un tuning de mare angajament pentru bicicleta voastră. Şi când zic de mare angajament, apoi să ştiţi că fix aşa este, pentru că de lucrare se vor ocupa nişte designeri şi constructori de biciclete, cei care au oferit anterior trei minunăţii de biciclete, tot la un concurs NESCAFÉ 3in1.
Găsiţi mecanismul de intrare în concurs în aplicaţia cu pricina. Eu vă spun doar, pe repede înainte, că paşii sunt foarte simpli: intraţi în aplicaţie, postaţi o fotografie sau un filmuleţ cu bicicleta voastră şi spuneţi de ce o vreţi tunată. Atât. Iar juriul format din reprezentanţii NESCAFÉ 3in1 şi constructorii despre care vă spuneam o să aleagă dintre toate înscrierile.
Atenţie: ultima zi de înscriere este 17 octombrie, aşa că pedalaţi de zor :D Succes!
3 thoughts on “Atenţie, biciclişti! Care vreţi să vă tunaţi bicicleta, ascultaţi comanda la mine!”
Mamaaaa, si tu erai unu’ din ala?!
Sa explic. Pentru cine nu stie mega-faza. Bicicletele cu mai multe viteze au, in general, intinzator la spate. Pentru ca au mai multe pinioane si, desigur, lantzu’ tre’ sa se plimbe intre ele, iar ca sa se plimbe fara sa scape, tre’ sa ramana intins.
Acel tip de pinioane (rotita dintata de pe butucul rotii din spate) face clant-clant-clant cand se misca angrenaju’.
Acu’, bicicletele simple aveau un singur pinion, iar daca dadeai invers de pedale, franai. Drept pentru care aveai si o singura frana manuala (bicicletele cu mai multe viteze, din cate stiu eu, au doua frane manuale). Da’ la alea nu facea clant clant clant. Chinezu’ nostru simpatic o da pe-aia mai diplomatica, oamenii voiau niste culoare, ca totul era gri si cenusiu.
O laie. Toti trebuiau sa fie la fel cu de-a sila (desi produse care sa te scoata in evidenta existau, pentru cei „emanati” ai vremurilor) asa ca lumea era complet obsedata de a iesi in evidenta, de a fi mai bun ca tine, tu ala de langa. Vai, eu am scula adusa din strainatate, adusa de marinari din strainatate. Cu chestiile rusesti te mai puteai da mare, da’ mega erau chestiile straine din Vest. Germania de Vest, de exemplu, adica Germania Federala, cunoscuta drept RFG pe-atunci.
Asa ca, da, luau izolatia de la sarma (sarma ceva mai groasa decat spitele) si puneau segmente din alea de izolatie colorate, pe spite. Ca sa faca clant clant clant cand se invarte roata, ele cazand ba inspre exteriorul rotii, ba spre centrul ei. Si pe urma aveau si un aer din ala de superioritate – bifasera faza de smecher.
Ma rog, dupa Revolutie coplesitoarea majoritate nu a revenit la bun simt – nici nu prea aveau de unde sa stie ce-i ala. De-aia, ca sa se poata respira in tara, a cam trebuit sa asteptam sa plece prin Germanii, Italii si Spanii.
Noroc ca exista si de-alde Cristi.
Aşa, domnu inginer, aşa, explică tehnologia, că io nu am avut putere să o fac :))
Stai linistit, ca daca desfaci un butuc din ala, pe care-l invarti cu pedalele, te pierzi in piese. Am crezut si eu ca e simplu, da’ de unde :))