Anul acesta ating o bornă istorică de pe autostrada vieţii mele (pfoai, ce poet deşănţat zace în mine… :D): fac 40 de ani. Nu că nu ar fi fiecare an o bornă importantă, dar parcă asta de 40 e ca aia unde găseşti o benzinărie preferată sau ceva, adică unde te opreşti la o cafea, o bere, un baton cu susan, de astea :))
Şi mi-am dat seama că şi alt muţunache (aşa cum mă consider şi eu, desigur) mai face 40 de ani: Ronald McDonald. Ca să vezi ce potriveală… :)) Ocazie cu care musiu Ronald McDonald mi-a trimis un cadou. Unul special. Unul care m-a făcut să rânjesc decisiv fasolea. Unul care m-a determinat să mă întreb dacă nu o fi dinamovist, zău aşa… O pereche de şosete! :)) Apropo, care aţi mai primit obiectul muncii din imaginea alăturată? Sa că ştiu dacă pe 15 octombrie (ia vedeţi ce zic mai jos) facem echipă sau nu.
Deci cum? Aşa, mai de la peluză, m-a cam încălţat mister Ronald McDonald. Şi, ca să îi întorc favorul, promit că, pe 15 octombrie, când Fundaţia Ronald McDonald împlineşte 40 de ani, o să port şosetele astea, oriunde o să fiu. Ca că, desigur, se râdă lumea de mine şi eu alături de ei :)) Şi pentru că, lăsând gluma la o parte, apreciez foarte mult ce face această fundaţie, mai ales că, din princini pe care nu le discutăm acum, puţină lume ştie că face ce face.
Pentru că ştiu că nu ştiţi prea multe despre ce a făcut fundaţia până acum şi despre ce îşi propune să facă, dar acum vă spun, pe scurt, că vorbim despre peste 16 milioane de lei investiţi în proiecte educaţionale şi de sănătate şi de 11.000 de părinţi care au avut grijă de copiii lor, fiind cazaţi la una din casele Ronald. Asta din 1998, de când există Fundaţia Ronald Mcdonald în România.
Altfel, vă las cu poza asta cu colegu de generaţia, ca să zic aşa :D Cu menţiunea că vinovatul pentru colaj (sau cum i se zice) este stimabilul Cristian Florea.
12 thoughts on “Mno, poftim trăznaie! Şi eu şi Ronald McDonald facem 40 de ani anul acesta…”
Culmea e că semănaţi binişor. :D
Ronald ar trebui să se simtă mândru… :))
sunteti simpatici amandoi, iar sosetele sa le porti cu placere.
Nu ştiu câtă plăcere o să am eu purtând şosetele, dar ştiu că o să binedispun pe multă lume cu ele :))
Și tu ești din 74? și io tot 40 ani fac, tu ești puțin mai mare ca mine. Multă sănătate
Da, sunt mai mare decât tine, la burtă :)) În rest, să ştii că te consider, în multe privinţe, mult mai mare decât mulţi oameni pe care îi cunosc…
dragutz scris/ spus asa cum dragutz mi se pare si gestul lui Ronald. As purta si eu (mai stiu pe langa mine cativa care ar face la fel) daca asta inseamna sa spunem in gura mare ca putem sa fim generosi, putem sa oferim zambete si putem sa dam chair o mana de ajutor cuiva aflat in nevoie.
Bre, frumos spus, frumos rău… Merci! :)
40j de anișori? Tinerel.
La mulți ani!
Să nu pierzi din „nebunie” domnule!
Iti doresc sa nu treci prin setbackurile prin care am trecut eu cand am atins pragul de 40. Uite, despre asta ar fi fain sa scrii tu, ca ai talent. Subiectul asta „tabu”, ca la 40, multi (barbati !) ne pierdem cheful de viata, si unii dintre noi, schimbam macazul, altii, o ia razna, altii… ne straduim cu un efort suplimentar sa ramanem macar la linia de plutire, si ce era pana acum usor, devine mai greu.
Sa nu treci prin chestiile astea, ca pari mai vesel :)
Multi inainte !
Iti dai seama ca numai unii inteleg cum e cu batonul de susan :))
Pingback: Ia să vă încalţ eu un pic. Cu nişte şosete de la Ronald McDonald :D - Cristian China Birta