Când făceam prea-frumoasa emisiune Brandu lu Chinezu, multe lucruri faine mi s-au întâmplat… Am cunoscut oameni extraordinari, care mi-au dat imense rezerve de energie şi care m-au făcut să înţeleg, poate mai mult decât oricând, că România are nişte oameni fabuloşi, cu care şi prin care mai avem o şansă ca naţiune.

Când Codruţa, producătoarea, mi-a spus „vezi că o să facem interviu cu Diana Lupescu„, am tresărit. Pentru că – deşi sunt de o aroganţă decisivă, mă ştiţi doar! – există anumite personalităţi în faţa cărora mă fâsticesc. De fapt, doar gândul că o să mă întâlnesc faţa în faţă cu asemenea oameni mă emoţionează. Fix aşa mi s-a întâmplat când am făcut emisiunea cu doamna Diana Lupescu. M-am cam fâsticit… :)

Cum a ieşit emisiunea? Bine, nu aveam cum să nu iasă bine, după cum puteţi vedea mai jos. Căci vă invit să vedeţi emisiunea şi să îi uraţi, măcar în gând, un „la mulţi ani” doamnei. Şi să îţi mulţumiţi pentru ce ne-a oferit, pentru ce ne oferă şi pentru ce o să ne ofere de acum înainte.

[Tweet „La mulţi ani, doamnă Diana Lupescu, la mulţi ani!”]

Şi o scurtă biografie a doamnei, semnată de Irina Zlotea, pusă la dispoziţie de departamentul de marketing al Teatrului Nottara, cărora le mulţumesc la modul corespunzător :)Cu menţiunea că sunteţi aşteptaţi la Teatrul Nottara ca să vedeţi spectacolele semnate de Diana Lupescu: “Vacanţă în Guadelupa” de Pierre Sauvil şi Eric Assous, “Mult zgomot pentru nimic” de William Shakespeare, “Matrimoniale” de Lia Bugnar, “De dor şi drag, Maria Tănase” şi “Umor, amor, fior de dor… în Bucureşti”, ambele bazate pe scenarii proprii.

Foto: Ciprian Duică