… se năştea fiul meu, Alex. A fost cea mai mare bucurie a vieţii mele de până atunci. Urmată de o panică teribilă atunci când am realizat ce responsabilitate imensă aveam ca părinte. Dar ne-am descurcat, zic, ne-am descurcat. Şi am mai făcut două splendori, fetele lu tati :)
… era introdusă oficial moneda Euro, în format electronic, nu bani de buzunar, cum ar veni. Habar nu aveam atunci cât de mare impact o să aibă această măsură asupra vieţilor noastre. Acum ştim. Sau, mă rog, ştim parţial color. Dar simţim impactul, chiar dacă nu îl înţelegem.
… am trăit clipele de uluială comşmaristică ale mineriadei no 5, terminată cu ridicola (în context de Românie modernă) „Pacea de la Cozia”. Singurele momente din viaţa mea în care m-am gândit serios să plec din ţară.
… NATO începe bombardamentul în fosta Iugoslavie. Gestul preşedinteului Emil Constantinescu de atunci (a acordat dreptul de survol avioanelor Alianţei, deşi eram în plină fază de prietenie cu poporul sârb) rămâne în amintirea mea la capitolul „chapeau”. Cred că singurul în ceea ce îl priveşte.
… este inaugurat primul parlament scoţian din ultimii 500 de ani. Cum se leagă cu ce s-a întâmplat ieri, ce ciudată e viaţa câteodată…
… apare primul număr românesc al revistei Playboy #nocomment
… Putin îl înlocuieşte la conducerea Rusiei pe demisionarul Boris Elţîn #mn0
… mor Tudor Muşatescu, Ioan Chirilă, Radu G. Ţeposu şi Mircea Sântimbreanu…
… apare pe piaţă Revista Biz. Din aceşti 15 ani, în ultimii aproape 5, această publicaţie a fost o constantă a vieţii mele. De fapt, nu, nu publicaţia. Ci echipa. Căci, dacă m-aţi luat din scurt şi m-aţi obliga să caracterizez într-un singur cuvânt ce simt faţă de Biz, acest cuvânt ar fi unul categoric: echipa. Pentru că vorbim despre o echipă formibadilă. Care a bifat multe premiere în publicistica românească. Şi care s-a încăpăţânat să creadă că jurnalismul este despre cititori, nu despre pagini de hârtie, despre viitor şi nu despre numărat returul, despre „hai să facem lucruri„, nu despre „hai să umplem paginile„.
La mulţi ani, dragilor Biz-şti, la mulţi ani! Şi vă adresez cu mare, mare drag încă o urare, cea mai dragă sufletului meu: Dumnezo vă-mburde-n rai pe toţi! :)
