Mare lucru despre Danemarca nu ştiam. Mă rog, ştiam atât cât ştie oricine, minimum de cultură generală, cum ar veni. Gen Hamlet e de acolo, au venit de pe plajă şi au câştigat titlul european în 1992, acolo se face Carlsberg, cum spunea, un minimum de cultură generală :)) Nici măcar nu îmi doream foarte tare să merg acolo, căci nu mă atrăgea mare lucru (parol, Carlsberg pot să beau şi aici, dacă înţelegeţi ce vreau să zic :D).
Dar apoi am citit cartea Teodorei Hrib „Algele miros la fel. Danemarca – un ghid de utilizare„. Şi mi s-a făcut brusc poftă să ajung pe acolo. Dar pe stilul să urmez ce îmi recomandă ea în carte.
Habar nu am dacă Teodora scrie bine pe ce înseamnă faza cu ghidul turistic. Pentru că nu mă pricep să analizez asta. Dar mie, ca om care a umblat cât de cât prin lumea asta şi o să mai umble, mi-a plăcut foarte mult că scriitura nu este una pe sistemul „ia ascultaţi la mine cât de deşteaptă sunt„, ci pe sistemul „am fost, am văzut, vă spun„. Care, după umila mea părere, este tatal şi mama şi sora şi unhiul recomandărilor turistice :)
Ce mi-a mai plăcut la carte este faptul că Teodora face o paralelă continuă – atunci când are ce compara, desigur – între cum e la ei, la danezi şi cum e la noi, la români. Nu ieşim mereu bine din această comparaţie, fireşte. Dar ne ajută să înţelegem mai bine cam ce ne spune autoarea.
Vă recomand cartea. Deşi, dacă stau bine să mă gândesc, mai bine nu. Căci o să păţiţi ca mine: o să vă vină pofta să mergeţi prin Danemarca, să vedeţi ce a văzut Teodora :))
