Later edit: Când am scris textul de mai jos, eram dublu sceptic, dacă vreţi. O dată pentru că nu credeam că o să scap de talibanii celor două părţi implicate (ca să zic aşa), a doua oară pentru că nu credeam că o să primesc răspunsuri care să denote profesionalism (dap, o recunosc, aşa credeam).

Din fericire, scepticismul meu iniţial s-a transformat într-un zâmbet masiv. Pentru că talibanii nu au venit (mă rog, au fost câţiva rătăciţi, care au intrat direct în spam), deşi a fost mare interes pentru rândurile mele. Ce am înţeles eu din faptul că nu a ieşit scandal aici la mine pe blog cu ocazia asta? 1. Că mi-am format comunitatea care trebuie în jurul blogului, motiv pentru care ţin să vă mulţumesc din nou :) 2. S-ar putea să fi ajuns, ca naţiune, în acel moment în care reuşim să respectăm dreptul celuilalt de a face lucrurile altfel decât credem noi că trebuie făcute, ceea ce ar fi un pas imens pentru noi toţi.

Pe partea de reacţie profesionistă, ţin să îi felicit atât Palas Iaşi, cât şi organizatorii evenimentului. Care au reacţionat mult mai repede decât am reuşit eu să procesez informaţia, căci am primit reacţia lor la câteva ore după ce am scris. Ceea ce, trust me, se întâmplă foarte rar. Dar tocmai de aceea de apreciat.

Vă dau mai jos integral ce am primit ca răspuns. Dar nu înainte de a spune din nou: toată această întâmplare m-a făcut să cred că lucrurile se îndreaptă în direcţia bună :)

Reacţia Palas Iaşi

Reacţie organizatori marş

––––––––-

Am văzut, din întâmplare, comunicatul oficial al acţiunii „Marşul pentru familie„. Cum suna bine (ca denumire vorbesc) am zis să văd despre ce este vorba. Şi am ridicat sprânceana niţel. Nu pentru că este vorba despre faptul că  „familia autentică are la bază căsătoria dintre un bărbat și o femeie” (adică ghici ciupercă ce nu-i, stimaţi membri ai comunităţilor gay), căci astfel de subiecte nu mă inflamează, ca să o zic lejer. E treaba fiecăruia cum prestează la acest capitol sexualo-ontologic, doar să nu se bage peste treaba mea, cam aşa văd eu lucrurile, cu plictiseala de rigoare inclusă.

Ce mi-a atras atenţia a fost faptul că Palas este partenerul evenimentului. Cum am fost de mai multe ori la Iaşi şi, inevitabil, am ajuns şi la Palas, m-am întrebat dacă prezenţa acestui brand ca partener al evenimentului este una pe sistemul „hai să fim şi noi acolo pe afiş„, caz în care vorbim despre o anumită superficialitate în tratarea chestiunii sau este un parteneriat asumat, caz în care vorbim despre împărtăşirea ideilor pe care le sintetizez mai jos. Menţionez că am trimis un mesaj pe facebook celor de la Palas (jur că pe site nu am reuşit să găsesc un mail, cred că nu mi-am băut cafeaua sau ceva…), cerându-le să îmi precizeze care din variantele expuse mai sus se potrivesc în acest caz şi că voi face later edit imediat ce primesc răspunsul. Dacă îl primesc, fireşte.

În comunicatul organizatorilor se vorbeşte despre „pericolul denaturării„. Care ar fi acest pericol al denaturării (deduc din comunicatul oficial, dacă greşesc al meu să fie păcatul)? Faptul că există „persoane ce consideră necesară o ‘modernizare’ a definirii instituției familiei” şi care contestă faptul că „mariajul dintre un barbat și o femeie și filiația tată-mamă-copil constituie baza și viitorul societății moderne„. Căci „societatea românească are nevoie de principii bine stabilite și fondate pe experiența înaintașilor noștri, drept garanție pentru echilibru și sănătate socială„.

Aş vrea să subliniez faptul (deşi, fireşte, ştiu că o fac degeaba când vine vorba despre un subiect atât de sensibil pentru unii, nu pentru mine) că interesul meu pentru această chestiune este unul pur profesional. Adică vreau să ştiu cum gândeşte un brand care se asociază cu un astfel de eveniment, care propovăduieşte nişte lucruri fireşti pentru unii, retrograde pentru alţii. Şi, desigur, trag nădejde că vom învăţa toţi din acest exemplu. Numai dacă vrem.