Deja vă simt pe unii dintre voi cum vă stă pe dinte să spuneţi „mare şmecherie să lansezi nişte cărţi pentru copiii la un târg de carte„. Puteţi să o spuneţi, daţi-i drumul. Doar că aţi greşi aşa cum greşeşte orice om care abordează o anumite chestiune cu superficialitate. Căci nu doar despre lansarea unor cărţi pentru copii este vorba la Bookfest Junior 2014, ci şi despre nişte evenimente interesante (aveţi tot programul pe site) şi, mai ales, despre refacerea distanţei dintre copil şi carte.
Dap, despre refacerea acestei dinstanţe. Pentru că ea nu s-a rupt, nu are cum să se rupă, indiferent cât internet are copilul la îndemână şi câte gadgeturi şi câte deviceuri. Legătura dintre copil şi carte este una indisolubilă pentru că, de fapt, este vorba despre relaţia dintre fiinţa umană şi cunoaştere. Că în cazul cărţilor cunoaşterea ia formă tipărită (pipăibilă, ar spune unii) este o altă discuţie. Dar, make no mistake, şi din cărţi vine cunoaştere.
Copiii din ziua de azi vor mai mult de la orice şi de la oricine. Şi bine fac! Pentru că oricând este mult mai bine să vrei mai mult decât să te mulţumeşti cu un puţin, care ţie ţi se pare îndestulător. Noi, cei trecuţi de o anumită vârstă, prea des am făcut asta, să ne mulţumim cu ce avem şi să nu ne provocăm să mergem mai departe şi mai departe. Şi am greşit. Grav. Şi faţă de noi, dar mai ales faţă de copiii noştri. Care acum trebuie să ducă şi povara întârzierilor noastre.
Pe vremuri cartea îşi era sieşi suficientă (iertaţi expresia cam pretenţioasă, dar nu am găsit altă „rimă”), era un univers autarhic, era o lume în sine, închisă între fruntariile coperţilor sale. Iar noi, cei care devoram pagini, acceptam această stare de fapt. Ba chiar ne plăcea. Aşa erau vremurile atunci.
Copiii din ziua de azi vor mai mult şi de la cărţi. Astăzi o carte este doar un prilej pentru a te gândi „what’s next?”, este doar un tool pentru a ajunge în alte locuri, pentru a face alte lucruri. Cartea rămâne acelaşi univers splendid, doar că acum nu mai este închis în sine, ci face parte din ecosistemul cunoaşterii continue. Cartea pentru copiii din zilele noastre trebuie să vina „la pachet” cu alte experienţe, să trimită către alte lumi, dar să fie, în acelaşi timp, parte integrantă din ele.
[Tweet „Haideţi să terminăm cu faza „cartea este un refugiu faţă de lumea dezlănţuită”.”]
Nu merge la copii asta, eu nu au nevoie de refugiu din faţa nici unei lumi, indiferent cât de dezlănţuită este! Ei fac parte din lumea asta, vor să fie şi mai prezenţi acolo, aşa că noi asta trebuie să facem, să îi ajutăm să fie cât mai pregătiţi pentru ce vor să facă.
Este Bookfest Junior o astfel de oportunitate? Un pic da. Nu mult, nu integral. Dar un pic. Dar picul meu cu picul tău cu picul Bookfest se adună. Şi din picăturile astea de cunoaştere, aşa mici cum sunt, uite cum se face un întreg univers :)
Şi, dacă tot vorbim despre cărţi, cunoatere şi, în esenţă, educaţie, vă recomand excelentul interviu luat de Mihaele prinţesei Marina Sturdza. Vă ofer doar acest mic fragment din interviu:
MI: Înspre ce alt domeniu ați fi vrut să mergeți, dar încă nu ați apucat, din lipsă de timp sau din cauza unor contexte?
Prințesa Marina Sturdza: Aș face multe studii. Regret că atunci când eram tânără am fost un copil deștept și am săltat mai multe clase și regret că am ars niște etape. Mi-ar plăcea să pot să mă întorc la Universitate, să pot să fac niște cursuri în artă, în psihologie.