Fac eu niţeluş mişto în titlu de unii care prea o ard cu ONGisme de astea care în afară de a le oferi prilejul să se maimuărească şi să îşi pună poze pe facebook de la locul faptei concret nu rezolvăm nimic pentru a rezolva chestiunea în cauză, dacă îmi permiteţi. Nu aş fi atât de radical, spre exemplu, cum e Andrei în exprimare, dar adevărul cam pe acolo este. Cam pe unde zice Ovi…

Norocul nostru, ca naţiune, este că voluntariatul nu este acea mână de saltimbanci vehemenţi şi pestriţi în toate cele. Căci printre acei români care au făcut voluntariat (deşi cam puţini raportat la total populaţie) există şi oameni normali, pentru care bătutul cu pumnul în piept că alţii nu fac nimic nu înseamnă altceva decât că stai şi tu, la rândul tău, şi nu faci nimic.

Salut cu entuziasm votarea legii voluntariatului. Nu credeam că o să se întâmple. Chiar nu credeam, mai ales în contextul ăsta politic idiot de la noi. Dar uite că s-a întâmplat. O bulină albă pentru janghina de Parlament. E greu să admitem că se mai întâmplă şi lucruri bune pe acolo, dar hai să nu fim de cacao şi să salutăm când aceste ne lovesc.

Bine, ca să o zicem pe aia dreaptă, nu cred că s-ar fi ajuns aici dacă nu ar fi bobinat la greu Mihai Sturzu. Aşa că, îi spun doar atât: Bineeeeeeee, măăăăăăăăh! :D

Pe scurt, prevederile principale din lege:

– de acum înainte în România voluntariatul va fi recunoscut ca experienţă profesională

– va fi obligatorie încheierea unui contract de voluntariat, pentru a se evita munca la negru mascată de „el e voluntar, nu e plătit”

– perioadele de voluntariat for fi recunoscute prin certificate de voluntar