Later edit: Alin este preşedintele COSR. Aşa că o să mă apuc, aşa cum am promis, de monitorizare. Şi vorbim după câteva luni :) Deocamdată vă transmit mulţumirile lui Alin către cei care l-au sprijinit şi care l-au votat.
––––––––––
Zilele trecute mă sună un amic. „Măh, ai văzut că Alin Petrache o să candideze la şefia Comitetului Olimpic şi Sportiv Român?„. „Nope„, îi răspund. „O să îl susţii, aşa-i? Că doar voi vă cunoaşteţi de la rugby„, zice el. „Nu ştiu, văd eu„, zic. „Păi ce dracu mai vrei să vezi? E de-al tău, trebuie să îl susţii„, zice. „Păi şi ce legătură are că ne-am băut nişte beri cu ce o să vrea el să facă la COSR?„, întreb. „Ciudat mai eşti şi tu, măh…„, concluzionează amicul.
Sunt ciudat? Cel mai probabil că da. Dar dacă a vrea să ştiu întâi cu ce program candidează Alin înainte de a-mi anunţa susţinerea înseamnă să fiu ciudat, atunci sunt printre cei mai ciudaţi din lume. Căci a zice, atâta cât contează, „Aline, te susţin” ar înseamnă să nu onorez candidatura lui Alin aşa cum se cuvine şi aşa cum ştie el că funcţionez. Căci a-l susţine în această competiţie fără a mă informa despre ce are de gând să facă şi doar pe baza relaţiilor de amiciţie ar fi o gravă eroare. Pe care, după cum vedeţi, nu sunt dispus să o fac. Pentru că unul este Alin Petrache cel cu care mă hlizesc atunci când ne vedem şi cu care ne mai ciondănim (asta ar fi, de altfel, una din calătiţile lui Alin, faptul că are păreri ferme şi se bate pentru ele) şi altul este Alin Petrache preşedintele COSR, dacă o fi să fie. A le amesteca ar însemna că eu nu mai sunt acel chinezu pe care şi Alin şi cei mai mulţi dintre voi îl cunoaşteţi.
Aşa că m-am pus şi i-am studiat programul cu care Alin candidează. „Bine, măh, e ca în politică, vorbe goale, doar promisiuni„, aţi putea spune. Mi-ar fi greu să vă contrazic, aşa că nu intru pe pista asta. Doar că mie mi se pare că a te implic public şi oficial în susţinerea cuiva care candidează pentru o funcţie fără să faci minimul gest de a-i studia programul cu care candidează este o neghiobie. Pentru că acel program este, dacă vreţi, ca un fel de business plan al relaţiei pe care tu, ca susţinător, vrei să o ai cu persoana care ajunge să fie aleasă în poziţia pentru care candidează.
Altfel spus, aplicat la cazul de faţă, cum aş putea eu să îl trag de mânecă pe Alin, odată ajuns preşedintele COSR, şi să îi spun „bre, ai promis în programul tău că faci asta şi asta” dacă nu i-aş citi programul? Chiar cred, în naivitatea mea funciară, că un astfel de program de candidatură, făcut public, este un getlemen’s agreement între candidat şi susţinător. Şi vai de cel care încalcă un astfel de contract, care în mintea şi în sufletul oamenilor de caracter este o adevărată Biblie a relaţiilor umane.
După ce i-am studiat programul, m-am decis. Şi declar public şi oficial:
[Tweet „Susţin candidatura lui Alin Petrache pentru preşedinţia COSR.”]
Şi vă dau trei argumente.
Argumentul 1. În programul lui Alin se face referire de mai multe ori la aspectul legislativ care ar trebui modificat pentru a permite companiilor să se implice mai mult în finanţarea activităţilor sportive. Este un subiect complex, nu insistăm asupra lui acum. Dar o spun clar şi răspicat: legislaţia actuală este o mizerie pe partea asta şi asta vreau, în primul şi în primul rând să schimbi, Aline. Voi fi ca un bulldog, îţi voi aduce aminte de câte ori trebuie că ai promis asta! Nu sunt un tembeloid care crede că, odată ajuns preşedinte, puşti din degete şi se întâmplă. Dar vreau să văd că te baţi pentru asta, aşa cum te-ai bătut pentru rugby, să îi opreşti căderea şi să începi să îl aduci acolo unde rugbyul românesc merită să fie.
Argumentul 2. Alin Petrache este în acest moment preşedintele Federaţiei Române de Rugby. Una dintre cele mai moderne, dacă nu cea mai modernă, federaţii în gândire şi în practică. Iar acest statut de acum al FRR i se datorează în mare măsură lui Alin. Nu spun că totul e roz acolo (ca mare fan al rugbyului am fost unul din cei care am avut contre dure cu cei din Federaţie pe anumite chestiuni), dar trendul este unul foarte bun. L-am văzut pe Alin la lucru ca manager în toţi aceşti ani de când sunt aproape de fenomen şi m-a convins că, deşi are şi lacunele sale, aşa cum le avem toţi, ştie ce face. Şi că, foarte important, învaţă din mers şi aplică ce învaţă.
Argumentul 3. Îl cunosc personal pe Alin. Am băut nişte beri cu el (mai mult eu, că aşa e Alin…). Am povestit multe despre rugby, despre sport, despre viaţă. Să nu înţelegeţi că mi-e prieten. Cel mult aş putea spune că mi-e amic. Dar în aceşti ani în care m-am intersectat cu el am ajuns să îi apreciez o trăsătură de caracter care, cred eu, se potriveşte foarte bine cu funcţia de preşedinte al COSR: când vrea să facă ceva, dărâmă munţii ca să îşi atingă obiectivul. Iar, în condiţiile României de azi, ciudată şi pe alocuri perversă, a funcţiona precum un tanc rusesc şi a merge înainte ca să îţi atingi obiectivul este, trust me, ceea ce ne trebuie.
Este Alin Petrache cea mai bună variantă pentru şefia COSR? Nu am de unde să ştiu. Dar eu merg pe mâna lui. Cu menţiunea, din nou, că nu îi va fi uşor cu mine dacă ajunge preşedinte. Pentru că, atâta cât contează, voi sta cu ochii şi gura pe el ca să îşi respecte promisiunea cu schimbarea mizeriei de legislaţie privind finanţarea activităţilor sportive. Restul mai negociem noi.
Vă las cu emisiunea Brandu lu Chinezu pe care am făcut-o cu Alin. O să înţelegeţi un pic mai multe despre el. Cred…
3 thoughts on “Aline, dacă ajungi preşedintele COSR, o să fiu ca un bulldog!”
http://cevadesprenoi.wordpress.com/2014/05/20/un-start-furat/
Interesantă abordare. Ca să nu zic mai mult… :))
Acum trebuie sa-l ai in vizor, ca este noul presedinte al COSR!