Una din speciile mele favorite de vieţuitori pe internet este cea pe care eu o numesc, în lipsă de altceva mai bun, „DEXilistus Scremutus”.
Din această specie face parte acea făptură (există mari şanse să fie chiar om, dar nu avem dovezi irefutabile în acest sens) care, atunci când simte că ai scris cumva greşit un cuvânt (nu contează că ai făcut-o din neatenţie, grabă sau pentru că nu ştii româneşte), se repede la DEX şi verifică dacă e bine sau nu (căci, evident, făptura cu pricina nu se poate încrede în forţele proprii ca să ştie dacă e greşit sau nu).
Dacă te-a prins că ai prestat cuvântul greşit, numai ce vine făptura (dar numai şi numai după ce a vertificat în DEX, desigur) cu un aer – după caz – ofuscat/superior plictisit/miştocar/ghiolban/
Ah, ce victorie pe făptura cu pricina, cum ti-a arătat ea ţie… Desigur, şansele ca ţie să îţi pese sunt mai mici decât bicepsul ţânţarului anofel, tras prin inel şi dus la sala de forţă ca să îşi contureze pătrăţelele. Dar nu te poţi abţine să nu te bucuri şi tu, pe rit creştin de întoarcere a obrazului, de faptul că neştiinţa (voită sau nu) ta a adus o asemenea bucurie în sufletul unei făpturi aşa cum este făptura noastră…
Mai există şi cazul în care – la dracu, ce risipă! – tu nu ai greşit cuvântul pe care respectiva făptură credea că l-ai greşit, caz în care apelul la DEX este un gest dădător de scrâşnet de dinţi şi de zăbăloşare la adresa ta, căci – nu-i aşa? – ai privat făptura de bucuria expusă niţel mai sus.
Şi, recte, te-ai privat şi pe tine de bucuria de a oferi această bucurie făpturii, băh, măgarule care eşti, ţi-ar acribia în sos de hribe să îţi fie!
13 thoughts on “DEXilistus Scremutus, una din speciile regnului 2.0”
Extremistii gramaticali, preferatii mei :) Cat despre DEX, cred ca te-ai referit la dexonline(dot)ro, Doamne feri sa aiba un DEX acasa, din ala pipaibil…
Orice DEXilistus Scremutus care se respectă are toată colecţia DEX. În print. Aşa de mişto arată în bibliotecă… :))
Nu doar DEX, dar am și DOOM-ul. Ori facem treabă de treabă…ori nu mai facem.
Ce spui tu este corect până la un punct. Desigur, există o diferență între oboseală/typo/viteză și lipsa de cunoștințe de bază în ceea ce privește limba. Diferența se poate observa citind încă 10-20 de rânduri ale personajului, care să te facă să-ți dai seama că nu te afli în fața unui cretin, ci a unei persoane care a greșit sub influența anumitor factori.
În schimb, un lăbar care scrie „mi-au” ca pisica și dă din el păreri care ar trebui luate în seamă nu mai intră sub incidența lucrurilor de mai sus. Și aici faci și greșeala, pentru că sub aversiunea asta împotriva celor care corectează, sau aparentă aversiune, ascunzi cretinii care vor crește. Iar ăia care-și cunosc și respectă limba nu au nici o vină pentru că o vită nu a fost capabilă să adune minimum necesar dar iată, devin chiar vinovați pentru că deschid gura și arată greșeala.
Nu putem fi toți Maria Grapini și mulți nici nu merităm asta :)
Puneam pariu că o să zici ceva :)) După cum lesne ţi-ai dat seama, eu vorbeam de cei cu care mă intersectez eu şi care sunt fic cum i-am descris mai sus :D
In contradictie cu „specia” din articol mai exista oameni care chiar stiu cum sa-ti atraga atentia atunci cand din diverse motive ai gresit. Acestia o fac discret si cu mult bun simt.
Corect. Am mulţi care îmi spun că am mâncat o literă sau că am scăpat un i în plus. Si când o fac cum zici tu, adică decent, le mulţumesc şi recunosc căam fost bizon. Dar când văd aerele alea de Academie la unii, rânjesc fasolea şi încep şi eu să fac mişto de ei :D
1.”Dacă te-a prins că ai prestat cuvântul greşit, numai ce vine făptura (dar numai şi numai după ce a vertificat în DEX, desigur)”
Ai scris „vertificat”.
2. „Mai există şi cazul în care – la dracu, ce risipă! – tu nu ai greşit cuvântul pe care respectiva făptură credea că l-ai greşit, caz în care apelul la DEX este un gest dădător de scrâşnet de dinţi şi de zăbăloşare la adresa ta, căci – nu-i aşa? – ai privat făptura de bucuria expusă niţel mai sus.”
Se scrie „dătător”, nu „dădător”.
3. Desi ai vrut sa se inteleaga din articol ca nu-ti pasa de atentionarile virtuale, se vede ca-ti pasa al naibii de mult, din moment ce ai dedicat acestui fapt un articol intreg.
4. Azi ma simt generos, asa ca te voi invata cum sa scapi de indivizii care te plictisesc cu atentionarile: SCRIE CORECT! Reciteste-ti intelepciunile inainte sa le publici! Fii propriul tau critic. La urma-urmei, blogul este ca o carte, nu? Ei bine, pentru mine orice carte isi pierde mult din valoare daca e „impodobita” cu greseli de ortografie.
Invidiosule.
Mulţumesc pentru corecturi. Căci am câştigat pariul în care pariam că va fi cel puţin un stimabil care va simţi nevoia sa mă corecteze =)) Cât despre concluziile tale psihologice în ceea ce mă priveşte, îmi permiţi să rămân rece la ele, da?
… „Căci am câştigat pariul în care pariam” este un pleonasm, dar stiai deja asta, intentionat ai scris asa, ca sa mai castigi un pariu.
Cat despre concluziile mele psihologice in ceea ce te priveste, poti sa ramai rece la ele, desigur. Cum la fel de rece voi ramane eu vis-a-vis de comentariul doamnei Maria, care considera ca eu lansez rautati gratuite, in timp ce tu le invelesti in spoiala dreptului de autor. Iata ce diferenta uriasa poate sa apara intre articolul tau si comentariul meu anterior, desi sunt frati gemeni!
Este un pleonasm acceptabil intr-o anumită punere în context, aşa cum 98% din pleonasme pot păţi. În rest, nu prea m-am prins ce vrei să zici…
Mulţumesc, oricum, pentru participarea la discuţie, domn profesor!
Cu placere. O sa mai trec, daca nu e cu suparare.
As fi onorat :) #FaraMisto
Toate cele spuse de tine îmi par răutăți gratuite. Este evident că, mai ales în contextul acestui subiect al articolului, acele greșeli au fost strecurate intenționat.
Este ușor să stai pe margine și să fii critic. Dacă îți displac atât de mult greșelile gramaticale sau de ortografie, poți oricând să nu mai citești acest blog sau să îți faci chiar propriul blog/site prin care să îi înveți pe alții cum să se exprime.