În şcoală foloseam turnesolul ca să determinăm caracterul bazic sau acid al unei substanţe. Sau ceva de genul ăsta. Nu mi-a plăcut niciodată chimia, nu am fost niciodată bun la aşa ceva. Dar am rămas în cap cu turnesolul ca fiind chestia aia care, cumva, te ajută să îţi dai seama cam pe ce parte a unei baricadei contextuale stai.
Mi-am adus aminte de faza cu turnesolul când am comis eroarea să mă uit la finalul Eurovision. Nu că aş repeta ever ever greşeala asta, desigur. Căci există miliarde de lucruri mai folositoare pe care le-aş putea face. Dar de data asta m-am uitat. Mi-e greu să descriu disconfortul (am fost elegant aici, căci adevărul ar fi trebuit rostit în termeni gen repulsie sau scârbă) când am văzut arătarea austriacă numită Conchita. Nu vorbesc aici de momentul în care se ştia că a câştigat, ci de prima dată când am văzut-o în competiţie. Căci faptul că arătarea a câştigat nu este turnesol pentru mine, ci pentru cei care au votat-o, iar asta este altă poveste.
Sunteţi nişte imbecili (declar şi la notar asta, dacă vreţi) cei care credeţi că am avut o asemenea reacţie pentru că sunt homofob and shit. Mă plictisesc atât de tare discuţiile aste pro sau anti gay de nici nu are rost să vă spun. Căci sunt un adevărat taliban al principiului că fiecare este liber să fie aşa cum vrea, atâta vreme cât exprimarea libertăţii sale de a fi aşa cum vrea nu o calcă pe bătături pe exprimarea libertăţii mele de a fi cum vreau. Deci mi se rupe de faza cu homosexualitatea arătării numită Conchita.
Repulsia mea este una de ordin estetic, dacă vreţi. Sigur că par pretenţios, cumva că încerc să mă dau mare sau ceva. Dar nuş cum să v-o spun altfel. Arătarea Conchita este, pentru mine, o oribilitate exemplară. Un non-frumos desăvârşit. O explozie de urât. Care îmi provoacă o scârbă complexă.
Veţi spune că frumosul este o chestiune relativă şi că fiecare are grila sa personală după care măsoară frumosul. Sunt perfect de acord cu voi. Aşa că nu am nici o problemă cu cei cărora le-a plăcut arătarea Conchita şi care chiar au considerat-o frumoasă. Căci, nu-i aşa, avem o altă înţeleaptă vorbă din popor care spune aşa: fiecare cu Conchita mă-sii.
Arătarea Conchita a fost peste mine ca turnesolul din şcoală. Căci a trebuit să am imensa nefericire să văd această manifestare a anulării desăvârşite a frumosului pentru ca să înţeleg despre mine că mă aflu de acea parte a baricadei conservatoare când vine vorba despre astfel de demolări ale frumosului, în accepţiunea mea.
Singurul lucru bun, de altfel, din toată porcăria asta cu floci.
20 thoughts on “Turnesolul Conchita”
Eu sunt foarte (dar foarte) tolerantă când vine vorba de comunitatea gay, transgender etc. Ceea ce mă deranjează pe mine la doamna/domnul în cauză este caracterul sexual voit hibrid. Din punctul meu de vedere, ești ori așa, ori așa, nu la mijloc. Dar na, poate am eu orizonturi închise.
Anyway, cred că ar fi un bărbat frumos sau o femeie frumoasă (dacă s-ar decide). :)
Colega, eu nu sunt tolerant. Pentru ca nu am fata de ce sa fiu tolerant :)) Serios, nu am nici o problema cu comunitatile astea sexuale, transexuale, plurisexuale sau cum mai sunt. Dar zau daca in cazul aratarii Conchita despre sex este vorba. Despre orice este vorba, dar nu despre sex! :))
Sambata am avut atatea pe cap, ca undeva pe la vreo 1 noaptea, cand am terminat treaba si-am dat o tura pe fb, am vazut ca am ratat minunea… si cu cat citesc mai multe reactii, cu atat imi dau seama ca am facut mai bine sa-mi vad de ale mele sambata :))…
In schimb mi-au povestit copiii ce-am ratat: „mami, a castigat o ciudatenie!”
Adevăr îţi spun că ferice eşti că ai ratat arătarea :)) Pe bune, îmi pare atât de rău că am făcut greşeala să mă uit de nu pot să îmi găsesc vorbele potrivite să mă exprim… :)
A explicat cineva foarte bine pe fb: in momentul in care este un minoritar (in sensul cel mai ne-peiorativ cu putinta) se mobilizeaza foarte mult cei care fac parte din acea minoritate. Aceia au o miza la vot.
In plus, vor vota si cei care sunt toleranti si vor sa se laude cu toleranta lor.
Ceilalti, ca mine si ca tine, vom sta in banca noastra, vom injura (pe fb si pe blog) insa nu vom face nimic altceva. Nu vom trimite sms-uri, costa mult.
Nu inseamna ca TOATA Europa e de acord cu acea aratare (sau ca o place). Este o greseala sa consideram astfel.
Eu nu am zis de toata Europa, ci doar de cei care au votat. Ar fi catastrofal, zic, daca asa ceva ar fi reprezentativ pentru Europa, sa ma rad cu basculanta de nu…
Ca-n orice situatie, cei care NU voteaza nu conteaza. Cei care au votat sunt reprezentativi, pana la un punct, pentru publicul meloman de pe batranul continent. Este o discutie foarte larga cine se uita la Eurovision si de ce, dar ideea in sine ramane: acel specimen a castigat pentru ca o minoritate, denumita generic LGBT, s-a mobilizat la vot.
Nu contest ce zici tu, căci nu mă pricep. Plus că nu vreau să duc discuţia în partea cu votul, căci nu asta a fost intenţia demersului meu comunicaţional de mai sus. Ci partea cu the beauty is in the eye of the beholder, cum ar veni.
Nu prea inteleg ce are aspectul estetic cu calitatile muzicale ca nu participa la un concurs de frumusete. Eu cred ca cei care au votat au luat in considerare asta si mai putin ce este sau ce crede ca este respectivul/respectiva. Steven Tyler nu-mi ispira nimic estetic vorbind, dar are o voce extradordinara. De obicei cand ascult muzica nu ma gandesc la cum arata cei care o canta.
De regulă reuşesc să fac ce zici tu, adică să disociez mutra cuiva de ce cântă. Doar că, de data asta, nu mi-a ieşit… Arătarea a fost prea mult pentru mine. Plus că, între noi fie vorba, nici piesa aia nu e capodopera săptămânii. Nici pe-aproape.
https://www.youtube.com/watch?v=eM8Ss28zjcE
Ai vrut să fii subtil sau doar te-a apucat cheful să fii DJ?
:) Am vrut sa fiu subtil.
Sincer sa fiu am furat asocierea cu pricina de la altcineva, am vazut clipul mai devreme ca raspuns la un alt post despre Conchita.
Eu n-am vazut prestatia, asa ca nu stiu cat de bine a cantat – nu as avea asteptari prea mari fiind Eurovision. Dar nu e prima data cand un entertainer isi face o „persona” extravaganta pentru a soca – dintr-un motiv sau altul (activism, marketing, altceva sau un amestec de motive).
Apropo de Mercury:
In some other countries, such as South Africa and South America, the song was highly praised because it was seen as an anthem of the fight against oppression, whereas the reaction to the video was mixed. Illustrative in this regard was the live performance of the song in Rio de Janeiro in 1985. When Mercury appeared in front of an audience of 325,000 and started singing „I want to break free”, stones were thrown at him. He quickly realized that his female outfit was the reason and removed his wig and false breasts, which calmed down the audience. This incident however puzzled and disappointed the singer.
Cristi, asta cu „nu sunt homofob, dar ma deranjeaza esteticul” e un argument nou, m-a dat gata. Era cumva Eurovision un concurs de Miss?
Videoclipul este foarte bun pentru dezbaterea noastra. Arata cat de diferita ar fi fost daca nu am fi avut informatie contextuala, ci doar voce/sunet, ca la radio. Eu imi pot imagina posesorul/posesoarea unei voci ca arata intr-un fel sau altul, dar niciodata nu am reusit sa simt la ascultarea unei voci o „repulsie sau scarba”. Asta arata de fapt ca informatia contextuala este uneori excesiva.
Sunt un nemernic, da, ştiu, un retrograd deloc european and shit. Dar mă simt chiar ok în pielea mea. Chiar ok. Îmi pare rău că te-am dat gata… Tu nu ai reuşit asta cu comentariul tău.
PS Eurovision nu e concurs de miss?! Pfoai, si io care tocmai de aia m-am uitat, pentru niste buci sau ceva…
Mi-e foarte, foarte greu să accept o comparaţia între Freddy şi arătarea aia. Atât de greu încât io altceva nu am ce să comentez la ce ai zis :))
fair enough. oricum, o dezbatere sanatoasa nu face rau la nimeni.
„Repulsie de ordin estetic” … stiu ca exista „Les Fleurs du Mal” si stiu ca exista „Flori de mucegai”. Stiu ca exista „estetica uratului” si stiu ca in contemplarea raului, uratului si mizeriei, se gasesc impulsurile catre regasirea puritatii pierdute. Se parea ca la tine „estetica” nu poate sluji decat „frumosului” … pacat.
Omule, nu stiu ce fel de lume vrei sa lasi copiilor tai ! Dar daca asta este lumea pe care o crezi „buna” de a fi traita, te inseli ! Ai impresia ca lumea in care frumuesetea femeii ar inspira opere de arta este o lume in care sa traiasca copiii tai ? Ai impresia ca lumea in care un concurs este castigat de cel mai bun este o lume pe care sa o lasi mostenire ? Ai impresia ca lumea in care estetica este o valoare reprezinta o lume pe sa o pretuiesti ca viitor ? … se pare ca „da” … pacat.
Ramai in superficialitate fara sa incerci sa patrunzi adanc in fiinta … pacat
…
Hai, mai, chiar credeai astea ? Asa ma stii ? Glumeam trist … pacat.
P.S. Si scuze pentru „sa patrunzi adanc” – stiu ca poate fi interpretat si nu as vrea.
Bre, m-ai cam facut la primele propozitii, recunosc… :))
Mă bucur că ai scris despre acest accident.Aici e vorba de multe probleme la etaj manifestate printr-o criză de identitate. Problema e că se face spectacol din asta mergând spre ideea că e ceva normal – văd copiii de mici aşa ceva şi la vremea când apar probleme, la vârsta critică a adolescenţei sau la apariţia unor dezamăgiri, pot ajunge la concluzia că e ceva normal, că decizi singur ce vrei să fii, bărbat sau femeie, ceea ce e evident că nu poţi schimba, eştii ceea ce ai ieşit din pântecele mamei -cu robinet sau cu …. Am scris şi eu despre asta, dacă aveţi vreme să citiţi. Merci.