Bunătăţile de la Bucuriile Copilăriei mi-au adus aminte de pancovele şi haioşele copilăriei mele…

Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.000 de abonați. Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise. Contact: cristi@kooperativa.ro

Dragă Cristi şi dragă Kooperativa 2.0,

Sperăm că bucuriile noastre dulci vă vor aduce aminte de gusturile vesele, blânde şi bune din copilărie. Punem în fiecare dulce pe care îl gătim după reţete tradiţionale munteneşti numai ingrediente naturale şi mult, mult drag.

Credem că tradiţia deserturilor sănătoase, de casă şi poveştile din copilărie sunt menite să dăinuie din generaţie în generaţie şi să ne bucure, indiferent de vârstă :)

Aşa suna scrisoarea pe care am primit-o de la simpaticii de la Bucuriile Copilăriei (vă dau şi pagina lor de facebook, merită un Like, zic) şi care însoţea un coş cu bunătăţi. Eu nu prea le am cu dulciurile (ca să o spun blând…), adică dacă ar fi după cât consum eu ar da lejer faliment producătorii de anti-lipsădeglicemie :)) Dar la chestii de astea gen cozonaci şi prăjituri de casă fără juma de tonă de creme şi nuş ceuri mă dedau, de ce să nu recunosc acest “păcat” :D

Am gustat câte un pic din fiecare sortiment din coş. Pe care le-am mâncat :)) Pentru că nu m-am putut rezuma doar la a gusta. Pentru că erau tare bune :) Evident că nu mă pricep să dau note sau ceva. Ci doar să spun că mi-au plăcut. Căci simpla exprimare “am mâncat tot” în ceea ce mă priveşte când vine vorba despre ceva dulce este o laudă în sine :D

Azi dimineaţă mi-am dat seama de ce mi-au plăcut. Pentru că s-a întâmplat fix cum se zice în scrisoare, adică faza ai cu gusturile din copilărie. Pentru că astfel de bunătăţuri mâncam când eram mic. Moment în care mi-am adus aminte că nu am mai mâncat pancove şi haoişe de îngrozitor de multă vreme. Şi mi s-a făcut dor. Foarte dor de ele. Mă rog, nu neapărat de ele, ci de vremurile acelea când copilul care eram aştepta înfrigurat să facă bunica (ce zâmbea ascuns de nerăbdarea mea) acel gest imperial, fără cuvinte, care îmi dădea verde să dau atacul la laboşul (aşa îi ziceam vasului în care erau nebuniile astea) cu pancove sau, după caz, cu haioşe.

Poftă bună :)

prajituri-zglobii

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

2 thoughts on “Bunătăţile de la Bucuriile Copilăriei mi-au adus aminte de pancovele şi haioşele copilăriei mele…”

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5000 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)