Dragă Cristi şi dragă Kooperativa 2.0,

Sperăm că bucuriile noastre dulci vă vor aduce aminte de gusturile vesele, blânde şi bune din copilărie. Punem în fiecare dulce pe care îl gătim după reţete tradiţionale munteneşti numai ingrediente naturale şi mult, mult drag.

Credem că tradiţia deserturilor sănătoase, de casă şi poveştile din copilărie sunt menite să dăinuie din generaţie în generaţie şi să ne bucure, indiferent de vârstă :)

Aşa suna scrisoarea pe care am primit-o de la simpaticii de la Bucuriile Copilăriei (vă dau şi pagina lor de facebook, merită un Like, zic) şi care însoţea un coş cu bunătăţi. Eu nu prea le am cu dulciurile (ca să o spun blând…), adică dacă ar fi după cât consum eu ar da lejer faliment producătorii de anti-lipsădeglicemie :)) Dar la chestii de astea gen cozonaci şi prăjituri de casă fără juma de tonă de creme şi nuş ceuri mă dedau, de ce să nu recunosc acest „păcat” :D

Am gustat câte un pic din fiecare sortiment din coş. Pe care le-am mâncat :)) Pentru că nu m-am putut rezuma doar la a gusta. Pentru că erau tare bune :) Evident că nu mă pricep să dau note sau ceva. Ci doar să spun că mi-au plăcut. Căci simpla exprimare „am mâncat tot” în ceea ce mă priveşte când vine vorba despre ceva dulce este o laudă în sine :D

Azi dimineaţă mi-am dat seama de ce mi-au plăcut. Pentru că s-a întâmplat fix cum se zice în scrisoare, adică faza ai cu gusturile din copilărie. Pentru că astfel de bunătăţuri mâncam când eram mic. Moment în care mi-am adus aminte că nu am mai mâncat pancove şi haoişe de îngrozitor de multă vreme. Şi mi s-a făcut dor. Foarte dor de ele. Mă rog, nu neapărat de ele, ci de vremurile acelea când copilul care eram aştepta înfrigurat să facă bunica (ce zâmbea ascuns de nerăbdarea mea) acel gest imperial, fără cuvinte, care îmi dădea verde să dau atacul la laboşul (aşa îi ziceam vasului în care erau nebuniile astea) cu pancove sau, după caz, cu haioşe.

Poftă bună :)