Scena arată cam aşa: o şosea din Bucureşti – să-i zicem Titulescu. O şcoală de pe acea arteră – să îi zicem Şcoala Nicolae Titulescu, fosta Şcoală 3. Banda unu blocată de un şir de maşini fără şofer. Maşini lăsate acolo de părinţi. Părinţi care îşi aduc copiii la şcoală. Părinţi care i-ar duce cu maşina până în catedră, dacă ar putea. Părinţi pentru care faptul că blochează traficul nu constituie nici cea mai mică problemă (deşi este o nesimţire cât China). Părinţi pentru care a lăsa copilul să meargă singur acei 15 m până să intre în curtea şcolii reprezintă o imposibilitate irefutabilă. Părinţi care nu realizează că, la un moment dat, copilul trebuie lăsat să se descurce singur. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Măcar în chestiuni de astea mici, gen mers singur ăia 15 m. Părinţi care sunt mai mult părinţi de dragul de a fi părinţi, nu pentru binele copilului lor.
Măh, degeaba vă strigaţi revolta că profesoara aia a cerut mită şi nu ştiu ce. Nu cadrele didactice precum respectiva vă distrug copiii. Faceţi voi, ca părinţi, o treabă excelentă. Sistemul nostru de învăţământ doar mai ia un pic la pilă şi definitivează caracterul unui copil care nu este lăsat să se descurce singur nici măcar să meargă pe jos ăia 15 m.
Bleah.
16 thoughts on “Decât nişte părinţi”
Pai aia parcati mai in spate vor trebui de nevoie sa mearga pe jos 15 m :)
Poate razi, dar a fost si asta un criteriu atunci cand ne-am orientat la liceu, pentru fata noastra. Erau 2 licee cu profil asemanator, medii aproximativ la fel pentru intrarea la mate-info, dar… unul mai de fite si cu fenomenul blocarii traficului amintit de tine. Celalalt mai sobru si fara blocarea traficului. Am ales varianta 2. Nu exclusiv pentru criteriu trafic, evident. Dar a contat. S-a schimbat lumea de cand noi plecam pe jos la scoala, cu cheia la gat, dar si noi ca parinti exageram.
Nu râd, pentru că nu e nimic de râs aici. Evident că lumea s-a schimbat. Dar tocmai de aceea, cred cu tărie, părinţii trebuie să îşi pregătească odraslele pentru lumea asta schimbată. Iar cu cocoloşire permanentă îi pregăteşte să şi-o fure la greu. Căci dacă nici măcar amărâţii ăia de 15 m nu îl laşi pe copil să îi facă singur, imaginează-ţi ce pregătit o să fie el când nu o să mai fie mămica şi tăticu să îl ţină de mânuţă.
Ai dreptate, de-asta am zis ca exageram. Ca sa zic asa, cei 15 metri reprezinta o distanta mica pentru copii, dar un pas mare pentru viitorul lor. Din pacate se intampla si de-astea, la scoala ii ducem de mana, dar acasa ii lasam de capul lor, la filme si net nelimitat :(
Nici macar parintii nu sunt pregatiti pentru lumea care vine! Nici macar pentru asta in care traiesc acum! Si nici parintii lor n-au fost si uite ce s-a intamplat! Problema nu e ca nu stii sa-ti cresti copiii, problema e ca nici macar nu incerci sa afli cum se face, acum in era informatiei! Dupa cum bine stii, lumea e plina de cliseul „lasa ca pe vremea noastra” si de vesnicul regret „cu cheia la gat”. Viata e grea, supravietuieste cine poate, adaptarea e cheia evolutiei!
Nu știu cum e zona pe acolo.
Dar dacă o fi plină de câini în ăia 15 metri și copilului i-ar fi frică, te-ai duce cu el. Și n-ai parca la 100 de metri depărtare. Pentru că, aproape orice părinte, se grăbește. Îl lasă la școală și fuge în drumurile lui. Că vorbim de școala 3, nu de mai știu eu ce colegiu particular, când copilul e dus la școală de bonă sau chiar un părinte care zace toată ziua.
Ai parca cât mai aproape de școală, apoi l-aș duce de mână. Dacă ar fi câini, am zis. Sau dacă e ședință cu părinții. Aș parca pe marginea drumului, unde aș găsi loc, nu să încurc circulația. Repet, nu știu cum este zona acolo, am încercat să găsesc două posibilități în care părinții (tu știi sigur că-s părinții?) să aibă semi-dreptate. Câini mulți sau ședință cu părinții.
Cum îmi pare că tu întrebi şi tu îţi dai răspunsul în acelaşi timp, nu insist asupra răspunsului meu, ci îţi spun doar că aia cu câinii de de mare angajament.
Nu întreb nimic și nu-mi dau răspunsuri. Am căutat doar o scuză pentru părinți, atât.
Nu le căuta scuze, mah, că nu de scuze au nevoie. Ci de altceva. Mai lovitor :D
Să le muște copii câinii. Na, asta o să-i lovească. Deși copiii n-au nicio vină. să le taie Ponta din salarii? Nah, să le spargă hoții casa?
Nu, legi de circulație mai drastice… Aia trebuie
Chinezule, eu merg pe principiul „da, puiule, cu ciocanul peste degete ca sa vezi cum e daca umbli aiurea sau incearca sa pui mana pe soba si ai sa te lecuiesti de stat pe langa ea”dar chestia asta cu cei 15 metri mi se pare imcompleta. Dincolo de nesimtirea unor parinti care chiar blocheaza traficul pe anumite segmente (si eu il blochez uneori si asta numai din cauza ca nu pot parca altundeva), ei bine, cei 15m inseamna totusi destul de mult. Si destul de multe. In functie de conjunctura. Tu cunosti mai bine zona, eu deloc si daca tu zici ca este sigura, atunci noi, paritnii, chiar meritam una peste cap… Si cu asta dar si cu privire la muuulte aspecte legate de educatia copilului si pregatirea lui pentru viata.
P.S. Ti-am mai zis sa nu dai din capul ala cret al tau in emisiune. Parca esti catelul meu de pe luneta…
E foarte sănătos principiul cu ciocanul, Like! :) Cât despre ăia 15 m din exemplul meu, trust me ca sunt foarte uşor de parcurs. Tocmai de aceea am ales să dau acest exemplu.
Vad si eu aceeasi situatie la un liceu din drumurile mele. Din soseaua, si asa ingusta, o figuratie de statie de tramvai (din alea pe mijlocul drumului) mai „fura” vreo juma’ de metru (stiti ce important este o juma’ de metru cand vrei sa treci, nu ?). Si ca sa fie prostia completa, au pus tot acolo, pe directia de mers, si statia de autobuz. De la statie pan’ la intrarea in scoala mai sunt vreo 15 – 20 de metri. Si daca vine Ghertoiul Sr. sau Jr. cu masina, s-a dus dracului cu trecerea pe acolo. Si stau masinile si se inghesuie iar soferii {se) claxoneaza si (se) injura. Stiu locul bine, nu se pune problema de caini sau de „apaşi”, este prea ingust, prea forfotitor la orele de intrare si iesire de la cursuri. Plus ca au posibilitatea de a parca pe o straduta laterala care e la vreo 35 m de intrare. Da’ nu se poate bre, tre’ sa vada tot boboru’ ca io nu-s vreun terchea berchea sa ma tarai cu ITB-u’.
Apropo de anuntul asta cu hepatita … ma gandeam ce chestie misto zice @Anca – „las’ sa o faca fara prezervativ, cu cine-o fi, sa vada ce de nasol e sa fii seropozitiv”… nu ? :(
Eu am ales exemplul pe care îl ştiu foarte bine. Dar, aşa cum ai spus şi tu, sunt o grămadă de alte exemple. Care au în comun mai mult partea de (ne)părinte care nu se gândeşte să îşi pregătească odrasla pentru lumea reală decât faza cu să se dea mare că ce maşină are. Deşi, dracu ştie, o fi şi asta o chestie, adică să te vadă lumea din ce maşină te dai jos, chiar dacă e cu înjurături şi coboborât de sfinţi…
Noile generatii de copii, sunt polarizate spre 2 zone. Copiii hiperprotejati de catre parinti, si care vor avea un mare handicap in ce priveste adaptarea si copiii cu parinti indiferenti, pe care pur si simplu nu-i intereseaza ce le fac odraslele doar seara sa ajunga acasa si sa vada ca sunt bine. Bineinteles exista si zona de mijloc, echilibrata, dar astia sunt minoritari.
Buna polarizarea asta. Dar e doar o polarizare. Căci între cei doi poli, există – din fericire! – oamenii normali. Pe care îi salut, îi stimez şi îi apreciez :)