Cauţi un număr în agenda telefonului. Şi dai peste numărul lui. Şi simţi că ţi se strânge stomacul. Şi că retrăieşti exploziv acele bătăi înnebuitoare de inimă din momentul în care l-ai văzut întins în sicriu, sub un văl sub care abia ghiceai bărbatul care a fost cândva. Te uiţi la numele lui şi din nou simţi acel „nu se poate, cum dracu de s-a putut întâmpla aşa ceva…”. Parcă ai vrea să îl suni. Şi să speri din tot sufletul să îţi răspundă, încă o dată. Doar să îi spui toate lucrurile pe care nu ai apucat să le spui. Doar să îi spui că îţi pare rău că nu aţi ieşit mai des la bere „ştii cum e, multă treabă, alergătură, minciuni, măh, mincuni”. Doar să îi spui acele banalităţi pe care le spui de zi tututor şi în care nu mai crezi pentru că s-au tocit prea mult de atâta folosire. Şi să îl saluţi, pe final, cu „hai că ne mai vedem noi”. Adică să spui singurul adevăr care, cândva, se va întâmpla. Iar numărul lui îl laşi în agendă. Pentru că o să ai nevoie să suni pe cineva când ajungi şi tu dincolo. Pentru că şi acolo ai nevoie de prieteni.
Fără titlu
NOU: Îți recomand masterclassul meu de digital marketing în 22 lecții video.
Citește cartea mea ”Ce ne facem, domle, cu influencerii ăștia?” și, dacă nu îți place, îți dau o bere :D
Abonează-te la newsletterul trimis de maximum două ori pe săptămână celor peste 5.300 de abonați.
Despre autor: Fondator și asociat al agenției de comunicare integrată Kooperativa 2.0. Trainer cu peste 300 de workshopuri pe teme de marketing digital susținute. Speaker și moderator la peste 300 de evenimente de business. Blogger din 2007, cu peste 13.000 de articole scrise.
Contact: cristi@kooperativa.ro
5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)
Abonarea este aproape gata!
Mai trebuie doar să îți confirmi adresa de email.
Pentru a completa procesul de abonare te rog să accesezi link-ul din emailul de confirmare pe care l-ai primit.
Top articole din această secțiune
5300 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)
Abonarea este aproape gata!
Mai trebuie doar să îți confirmi adresa de email.
Pentru a completa procesul de abonare te rog să accesezi link-ul din emailul de confirmare pe care l-ai primit.
5 thoughts on “Fără titlu”
eu l-am sters dupa 6 ani. cica e o dovada ca am trecut peste. o prostie, asa vreau eu sa cred. iti aduci aminte in anunite situatii si iti doresti sa fi fost acolo… nu-l uiti, accepti ca nu mai e. a fost prietenul, iubitul, amantul, confidentul meu.
m-ai atins rau cu postarea asta, dar ma bucur ca ai scris.
e adevarat ce a zis Nietzsche (cred): tot ceea ce nu te distruge te face mai puternic.
L-am sters si eu de mult timp…
mi-ai amintit de unchiul meu, pe care l-am iubit aproape la fel de mult ca pe tata, dar nu i-am spus-o niciodata.. e dureros, si dupa un an si ceva, inca-l mai visez..
Ai dreptate, de curând am aflat de un frate de suferință care a plecat dintre noi, în ultimi 6 luni nu am mai prea discutat cu el la tell, acum nu mai este :( .Multă sănătate
Nu am avut timp să comentez zilele trecute, dar am văzut pe mobil şi această postare… Ce să zic? Că ai dreptate? Ce banal, ce prostie să zic asta… Tu ştii de ce ai scris aceste rânduri… Ştiu, în schimb, că anul acesta, când se coceau cireşele, un bun prieten, de suflet, (aşa cum zici şi tu, un munte de om, aproape de doi metri), a că zut dintr-un cireş înalt, de la şase metri… Verdictul era clar: măduva spinării secţionată, coaste rupte, plămâni perforaţi… A durat o săptămână, şi s-a dus. Ne auzeam zilnic până la nefericitul accident… După înmormântare îmi venea să-l sun… După o săptămână m-a sunat soţia lui, cu telefonul lui… Ce senzaţie… Fără să exagerez, la primele ţârâituri mi s-a părut normal, m-am bucurat…, aşteptam apelul lui.