Vă spun tovarăşi pentru că, la cei aproape 40 de ani de care ne apropiem vertiginos, se cheamă că am prins un pic perioada comunistă,  unde, fireşte, toţi eram tovarăşi pe vrute, pe nevrute. În plus, mie cuvântul acesta nu îmi sună deloc urât, îl prefer oricând unora gen „friends”, „amici” sau alte ale, pentru că implică o anumită camaraderie, cum ar veni, un fel de lucru în echipă. Chiar dacă „lucrul” cu pricina presupune doar faptul că am trecut împreună prin aceleaşi perioade istorice şi am putut vedea cum România noastră dragă evoluzează. Căci – aici sper să nu avem discuţii – nu putem constesta progresul evident al scumpei noastre patrii. Mai ales în ultima perioadă.

Şi noi evoluăm. Numai că, de cele mai multe ori, nu reuşim să ne dăm seama de asta. Pentru că suntem atât de concentraţi să apăsăm pedala de acceleraţie a vieţii noastre încât uităm că important nu este să mergem către ceva, ci să ajungem cu bine acolo :) Nu, nu săriţi la mine că sunt poetic sau nu ştiu ce, pentru că – ştiţi asta, deja – o astfel de acuză este doar o scuză zgomotoasă pentru a nu accepta că şi voi sunteţi în situaţia asta. Mai bine gândiţi-vă cum eraţi acum 5 ani  şi cum sunteţi acum. Şi dacă nu vedeţi nici o urmă de progres, atunci ia mai băgaţi o fisă :))

În ceea ce mă priveşte, există un aspect al existenţei mele profesionale în care am progresat enorm. Hai să vă spun întâi cam de unde am plecat, ca să înţelegeţi mai bine ce vreau să spun. Căci vorbim despre relaţia cu băncile. Dap, chestiune serioasă. Gravă pe alocuri.

Prima dată când am intrat într-o bancă (vaaaaaai, ce mult a trecut de atunci…) parcă am intrat la doctor. Eu nu ştiam exact ce vreau, nu ştiam ce o să păţesc acolo, nu ştiam cum voi ieşi. Nu mai ţin minte exact cum au fost procedurile, dar ştiu că a durat muuuuuuult. Până am făcut hârtiile, până mi-a explicat doamna de acolo cum e cu extrasele de cont, cu ordinele de plată cu alea, alea, ehe… Îmi aduc aminte însă că îmi spuneam în gând „doamne, de ce mi-o fi trebuit mie de astea, o să îmi prind urechile…” :))

Ani de zile toata relaţia cu banca a fost pe bază de hârtie, cum ar veni. Şi de transportat hârtia cu pricina. Pentru cei care staţi acum în faţa laptopului şi citiţi aceste rânduri, cu tokenul de internet banking lângă voi, ce zic eu pare din ciclul „breeee, tataie!” :)) Dar aşa era atunci. Acum însă este boierie, mare boierie. Căci poţi reduce interacţiune cu ghişeul băncii la doar acea dată când semnezi că vrei cont şi ce mai vrei tu şi apoi gata, totul se face remote şi cu viteză maximă. Ba chiar să nu ajungi deloc la bancă. Ceva inimaginabil în urmă cu câţiva ani buni, desigur.

Cum am progresat eu în relaţia cu banca? Păi de la privirea mea interzisă când mă uitam pe un extras de cont la rapiditatea cu care mă uit în câteva minute pe niste stufosenii de documente bancare şi – ŞOC şi GROAZĂ! – chiar înţeleg tot ce se spune acolo, de la neînţelegerea mea iniţială cum e cu dobânda acumulata şi cu rate actualizate la situaţia actuală când mă aventurez chiar să fac nişte previziuni financiare plecând de la datele pe care le văd acilea, ehe, mai are rost să vă spun? :)

Aşa că am progresat, stimaţi tovarăşi, căci – aşa cum am învăţat la istorie – progresul înseamnă nu doar să mergi cu valul, ci să mai şi dai din când în când din mâini să înoţi mai repede :)) Ideal ar fi să îţi şi placă să faci asta, desigur :)

Aşa, privind în urmă la experienţele mele, îmi dau seama mult mai bine cât de mare este oportunitatea (aproape aş zice cât China :D) celor care acum pornesc la drum cu un business şi care au parte de servicii bancare la care nici nu ne-am fi gândit pe vremuri. Sau care, pentru cei care ne mai uitam la cam cum o să arate viitorul, ni se părea ceva gen Start Trek :))

Spre exemplu – şi aici vin exact la motivul pentru care am plonjat cu un elan de o tinereţe majestică în găletuşa cu melancolie – hai să ne uităm la oferta OTP Bank pentru start-ups şi pentru firmele cu cifră de afaceri mai mică de 100.000 de euro pe an.Adică în doar 3 paşi şi cam 30 de minute (cu doar 10 Lei pe lună) îţi faci un cont online, primeşti un card şi internet banking pentru a-ţi putea accesa conturile de oriunde.

Dap, acum se poate face asta. Căci, dragi tovarăşi pentru care Star Trek era… Star Trek :)), filmul acesta, pardon my French, a intrat de multă vreme în sertarul cu oldies but goldies. Mai ales în domeniul bancar :)

Vă las un un prea-frumos infografic. Pe care vi l-aş fi putut da încă de la începutul postării, căci prezintă foarte bine cam ce am zis eu mai sus. Deşi, recunosc, şi rândurile mele sunt chiar frumuşele :D

PS Acest text nu este un pamflet, ci o postare publicitară. Scrisă aşa cum îmi place mie, adică incluzând, precum TVA, o aducere aminte care pune în perspectivă firească beneficiile uriaşe pe care le poţi avea acum pe partea de banking. Căci, desigur, cum poţi să înţelegi serviciile de acum cu cele de atunci dacă nu aduceam aminte de partea cu hârtia şi cu transportatul ei? :)