Eram cu Andrei Cismaru în maşină, el conducea, ne îndreptam voioişi către Târgu Secuiesc, unde urmează să recoltăm cartofii Lay’s, aşa cum stă bine unor fermieri de mare angajament care suntem. Şi cum ascultam noi cele rockuri alese pe sprânceană din stickul meu propriu şi personal şi cum afară turna cu găleata şi fulgera corespunzător, îi zic lui Andrei „măh, ia să văd dacă pot face poză unui fulger„. La care el, cu o explozie de optimism şi cu o revărsare de pozitivism zice „du-te, măh, de aici că nu reuşeşti tu niciodată să faci poză unui fulger cu telefonul„. Căci, desigur, cu Iphonele meu făceam tentativa.
Acuma, sincer vă spun, dacă nu zicea Andrei ce a zis, astăzi nu aveaţi celesta onoare să vedeţi poza de mai jos. Efectuată, da, of course, cu telefonul, ieri, pe maşină, în furtuna aia. Căci, dacă nu m-ar fi ambiţionat Andrei (am şi eu păcatele mele, ce să fac :D), nu aş fi stat mai bine de 20 de minute să tot fac poze, până al prins, după cum puteţi vedea mai jos, splendoarea.
Morala poveştii: când Cismaru întărâtă un chinezu, zbang, ies scântei! :D
9 thoughts on “Povestea unei fotografii”
Asta nu-i scanteie, e doar o linie luminoasa si stramba :)
De ziua ta ma gandesc sa iti iau doua cadouri: niste ochelari mai puternici si un album The best of lightning =))
GG Cismaru :) Asta asa ca sa nu te laud pe tine :))
Ia uite unde era PRista de mare angajament :))
Pai normal :) Il laud pe el ca te-a indemnat ca data viitoare sa nu mai fie nevoie sa te indemne nimeni :))
O sincronizare perfectă. Acum vezi să nu prinzi gustul aventurii și să devii un „storm hunter”. :)
Tocmai ti-a crescut levelu in jocul lui dragos asaftei :)
Cata rabdare …. chinezeasca.
e fotoșop ordinar. rusine domnule voiculescu!
exista chiar si pentru telefoane aplicatii care permit sa tii diafragma pornita mai mult timp. na, loc să ai pe card. insa tu erai in masina, in mers, nu te-ar fi ajutat