Povestea unei fotografii

Eram cu Andrei Cismaru în maşină, el conducea, ne îndreptam voioişi către Târgu Secuiesc, unde urmează să recoltăm cartofii Lay’s, aşa cum stă bine unor fermieri de mare angajament care suntem. Şi cum ascultam noi cele rockuri alese pe sprânceană din stickul meu propriu şi personal şi cum afară turna cu găleata şi fulgera corespunzător, îi zic lui Andrei „măh, ia să văd dacă pot face poză unui fulger„. La care el, cu o explozie de optimism şi cu o revărsare de pozitivism zice „du-te, măh, de aici că nu reuşeşti tu niciodată să faci poză unui fulger cu telefonul„. Căci, desigur, cu Iphonele meu făceam tentativa.

Acuma, sincer vă spun, dacă nu zicea Andrei ce a zis, astăzi nu aveaţi celesta onoare să vedeţi poza de mai jos. Efectuată, da, of course, cu telefonul, ieri, pe maşină, în furtuna aia. Căci, dacă nu m-ar fi ambiţionat Andrei (am şi eu păcatele mele, ce să fac :D), nu aş fi stat mai bine de 20 de minute să tot fac poze, până al prins, după cum puteţi vedea mai jos, splendoarea.

Morala poveştii: când Cismaru întărâtă un chinezu, zbang, ies scântei! :D

fulger

Share on facebook
Distribuie pe Facebook
Share on linkedin
Distribuie pe LinkedIn
Share on whatsapp
Distribuie pe Whatsapp

9 thoughts on “Povestea unei fotografii”

  1. e fotoșop ordinar. rusine domnule voiculescu!

    exista chiar si pentru telefoane aplicatii care permit sa tii diafragma pornita mai mult timp. na, loc să ai pe card. insa tu erai in masina, in mers, nu te-ar fi ajutat

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top articole din această secțiune

4200 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)

4200 de abonați la newsletterul meu n-au cum să greșească :)