Se dă:
Pasul 1: eu dau clipul la care am râs cu lacrimi.
Pasul 2: Piticu îmi spune că e vechi şi – foarte importantă nuanţa pentru ce discutăm aici – o bagă pe aic cu „credeam că ştii„.
Pasul 3: eu scriu această postare
Se cere:
1. există cumva un concurs gen „cine vede mai repede” cu varianta „dacă le vezi după câteva luni eşti din alt film„?
Precizare personale:
1. Mulţumesc lui Piticu pentru că s-a pogorât din înalta sa funcţie şi a lăsat un comentariu acilea la mine, deşi , la cât de ocupat este, ar fi putut să se pogoare pentru ceva mai de substanţă :D
2. Eu nu mă uit aproape niciodată la data la care a fost încărcat un clip, mi se rupe de asta. Eu savurez conţinutul, nu data la care a fost aruncat în 2.0. Există excepţii, desigur, dar alea nu fac obiectul discuţiei de faţă.
3. Nu pot înţelege genul ăsta de comentarii. Nu pot şi pace. Ăsta gen „aaaa, e veche„. Cu nuanţa „eşti pastă că nu ai aflat mai din timp de el„. De ce simte cineva nevoia să spună asta? Câştigă puncte dacă transmite celorlalţi că 1. el este mai pe fază şi 2. că ceilalţi nu sunt aşa de pe fază ca el? Nu ar fi mai fain să discutăm pe fondul conţinutul nu pe un detaliu nesemnificativ (vezi punctul 2)?
4. Dacă mergem pe ideea cu „aaaa, e veche„, hai să băgăm pe privat toate clipurile mai vechi de, să zicem, şase luni şi, fireşte, să ştergem toate postările mai vechi de, să zicem, 1 an. Şi, fireşte, nu cumva să ne uităm la filme gen Matrix (antichitate, frate) sau – aşa cum fac eu eroare – să citesc, în acelaşi timp (dar în paralel, fireşte #precizarefutilă), Stendhal şi Sienkiewicz, căci, nu-i aşa, au nişte ani lumină de când au apărut.
Vă pup. Pe unii :D
PS Până pe la ora 13.00 sunt la un eveniment, aşa că nu mă pot băga în conversaţie. Dar voi prestaţi lejereanu în comentarii, căci se întoarce băiatu şi povestim.
18 thoughts on “Hai să învăţăm 2.0 împreună: cât de nou este conţinutul vechi şi cât de vechi ăla nou”
Nu pune la suflet ca numai o inima avem si crede-ma pe cuvant, la cat de multe chimicale mancam, ne facem sange rau oricum. Nu da apa la moara la dracu :)
De unde ai inteles tu ca pun la suflet??? Au contraire, my friend, au contraire, pun la dospit lucruri de astea :D Caci, printre alte agende ascunse pe care le am #aroganta, chiar cred ca e util sa le discutam.
Stiam deja ca nu am voie sa las comentariu cu „e veche” :)) Na, ai dreptate, fiecare le vede cand le vede si le promoveaza atunci. Cu toate ca nu stiu de ce am si eu tendinta sa ma abtin cand vad ca ceva e vechi si a fost deja peste tot :)
Ar cam fi de inteles … cred.
Esti o persoana care (vrea, nu vrea) impune o linie, o atitudine, trebuie sa fie in frunte, sa fie la curent cu tot ce misca inainte sa miste, nu ? Din acest punct de vedere ai fost dojenit prieteneste : nu poti, din pozitia pe care esti, sa te distrezi despre chestii „fumate”, uitate de altii pe un raft de memorie. Adica poti, da’ tre’ sa vii cu ceva de genu’ „o stiu de o mie de ani, dar tot ma distreaza” sau „eterna hazoasa” sau chiar „n-o s-o uit niciodata …”, bineinteles fara sa uiti „din alea miile pe care le-am vazut la viata mea, asta mi s-a parut cea mai” (si daca tii sa fii malitios poti adauga „sper ca nu ati uitat-o”).
Adica tre’ sa-ti pastrezi cartea de vizita iar asta a fost mesajul ; pentru ce sunt prietenii daca nu pentru a-ti atrage atentia cand gresesti, pentru a fi alaturi de tine sa te sustina, sa te ajute, sa te motiveze ? Poate ca modul in care a fost exprimata ideea a fost cam laconic, dar eu asa o inteleg. Nu ?
E o lauda. In loc sa spuna EU L-AM VAZUT PRIMUL spune E VECHE… Trebuie sa se laude oamenii cumva, nu?
Pai io exact asta spun, ca nu inteleg ce fel de lauda este asta. Adica – cel putin asa traduc eu – practic admiti ca ai un tel in viata sa stai cu binoclul pe ce apare nou, sa afli tu primul, in loc sa fac ceva mai util, cum ar veni?
nu e vorba ca e clip vechi. clipul poate fi nou. e vorba ca bancul e vechi de ani buni, nu de cateva luni.
dar pana la urma, ceea ce conteaza e ca te-ai amuzat. la un banc nou sau vechi, e irelevant.
Nu-i nimic. Fiecare vede când descoperă acea „noutate” care ar putea fi mai veche. Eu, de exemplu, am văzut abia aseară creația Disney & Dali, Destino.
Si ce daca e vechi? Daca eu nu l-am vazut inca probabil si altii sunt in aceeasi situatie. de ce nu l-as distribui sa rada si ei?
Un lucru similar se întâmplă și cu bancurile. :) Probabil te-ai lovit de expresia „pe ăsta-l știu”, care are menirea de a tăia elanul povestitorului. Cred că vechiul și noul este relativ. Eu, de pildă, încă mai descopăr muzică veche (anii 70-80-90) pe care o ascult de plăcere. Probabil că cei care și-au trăit adolescența pe atunci consideră melodiile acelea vechi. Însă, pentru mine reprezintă ceva nou. De altfel, mărturisesc că am văzut video-ul la care faci referire și nici eu nu-l mai văzusem și nici nu cunoșteam farsa/bancul după care a fost construit. :)
Buna paralele cu bancurile si cun stricatorii aia de chef cu „il stiu pe asta” :)) La fel, ce castiga ei cand fac asta, nu pot intelege…
Nici pe mine nu m-a interesat niciodata cat de vechi este un clip. Ma bucur de el si atat.
Este adevarat ca sunt oameni care sunt intr-o competitie imaginara fara premii si trebuie neparat sa se numere printre primii care vad un clip, dar asta nu face clipul mai interesant.
Uite, eu nu stiam clipul, dar nu m-am simtit prost ca l-am vazut la tine pentru prima data :)
Piticu? Cine-i el sa-si dea cu parerea.
Asta cu „aaaa, e vechi” e învechită deja :)).
Ce e prea mult strică și asta se întâmplă și cu muzica, filmele, totul. Când ai totul moca la două clickuri distanță, începi să faci mofturi
pe de o parte daca „e veche” exista riscul ca ceilalti sa stie deja, dar pe de alta parte se poate sa fie multi ca tine si sa se bucure cand le spui chiar daca „intarziat”. cum am patit cu un subiect, mi s-a zis ca „de ea se stie de mult”, dar nu avea nimic scris pe subiect. enervant e cand spui oamenilor de ceva si dupa cateva luni se trezesc ca descopera acel lucru singuri :))
A vorbit „taurina” din Piticu :)
Sunt unii, care probabil ti-ar raspunde: „asa e in Romania”.
Am patit si eu o faza de genu la un articol de al meu, dar am ignorat toata chestia si mi-am vazut mai departe de treaba ! :)
Dacă îţi cunoşti comunitatea de cititori, n-ar trebui să fie probleme.
Uite un exemplu: dacă eu public conţinut despre care s-a scris în 2010 şi nu mai este de actualitate (cum ar fi tactici SEO, digital marketing etc.), atunci clar nu e ok, nici pentru cititorii mei, nici pentru cei ce mă urmăresc.
Totuşi, mi se pare că filmuleţele de pe youtube, pozele, glumele sunt un fel de „evergreen content”, adică un conţinut care nu se deteriorează niciodată. Oricât de vechi ar fi, lumea tot râde la citirea postărilor.
Da’ hai că e simpatic şi Piticu. Adică oricât de veche ar fi faza cu râsul lui care se aude şi în culisele Românii au Talent, nu-l poţi ignora. :))