De ceva vreme am în gând să scriu ceva despre mediere. Căci îmi pare a fi o soluţie mult mai elegantă decât luatul parului să îţi faci dreptate cu dinţii scoşi şi neuronii împrăştiaţi pe asfalt aferenţi şi mersul în instanţă, despre care ştim că în România este moartea definitivă a pasiunii pentru dreptate.
O să revin asupra subiectului, căci, repet, mi se pare interesant. Măcar să ştim despre el, cu ce se mănâncă, să fim cât de cât informaţi, pe scurt. Şi pentru că, ştiţi deja, mie îmi plac lucrurile practice, aş vrea să ştiu dacă am printre cei care îmi fac onoarea să mă citească oameni care au apelat la mediere. Pentru că aş vrea să le pun câteva întrebări pe mail, ca să am material de lucru pentru când o să scriu pe larg despre mediere. Iar discuţiile cu ei să fie studiile de caz fără de care, zău, parcă nu există necesarele sare şi piper.
De asemenea, îi invit pe cei care lucrează în branşă să îmi spună dacă s-ar băga la câteva declaraţii despre meseria lor şi la câteva exemple concrete de cazuri în care medierea a reuşit, dar şi – nu accept altfel, fiţi cu băgare de seamă, nu facem Cântarea Medierii aici :D – în care a eşuat.
No bun, până atunci, ca un fel de antreu la ceea ce va urma, aveţi mai jos un interesant infografic despre mediere făcut de Andrei Dascălu. Vă recomand să îl parcurgeţi. Aşa, măcar pentru cultura generală.
7 thoughts on “Caut cetăţeni români care au apelat la mediere”
Dificil subiect. Nu am nimic impotriva medierii dar aveam de mult toate instrumentele folosite de procedura aceasta, sub alte nume si in alta forma. In fond medierea urmareste aducerea partilor la un consens fie inainte, fie dupa ce a inceput actiunea in fata instantei ceea ce se poate face la fel de usor printr-o tranzactie.
La fel de bine poate apela la un arbitru care sa solutioneze cauza in echitate. Totul se reduce la vointa partilor de a solutiona civilizat o divergenta dintre ele. Daca ai ghinionul sa ai un conflict cu cineva care regreta ca doar te-a injurat cand putea sa te si bata, o armata de mediatori nu va putea obtine un acord de mediere.
Apoi putem vorbi despre sedinta de informare gratuita asupra avantajelor medierii, care informare o fi gratuita dar intamplarea face ca mediatorul trebuie sa il notifice pe cel cu care ai tu o problema in vederea prezentarii, care notificare nu e tocmai gratuita si uite asa prin obligarea partilor sa apeleze la procedura gratuita de informare am reusit sa mai adaugam cel putin 50 de lei al cheltuielile facute.
Nu putem decat sa lasam timpul sa decida daca este o institutie viabila. In fond intr-o vreme pentru cauzele comerciale era necesara procedura prealabila prin care se urmarea acelasi lucru sa solutionam amiabil conflictul. Atat de bine ni s-a potrivit incat uneori de la intalnirea de negociere, presupunand ca veneau toate partile, plecau si mai determinate sa se judece. Nu prea suntem noi o natie care sa se puna si in papucii celuilalt si sa vada daca adevarul nu e cumva la mijloc.
Mihaela, sunt mediator autorizat. Medierea este de sine statatoare, cu mijloace proprii. Face parte din mijloacele alternative de solutionare a conflictului (ADR) alaturi de negociere, facilitare, conciliere, mediere-arbitraj, arbitraj. Cand te referi la „alte nume si alta forma” cred ca faci confuzie cu celelalte mijloace enumerate mai sus. Medierea nu e conciliere, nici facilitare, nici arbitraj. Scopul medierii nu este de a obtine un acord, ci de a face posibila comunicarea dintre cele doua parti, daca aceasta comunicare evolueaza si se ajunge la un acord, cu atat mai bine. Sarcina mediatorului seamana in multe puncte cu cea a psihologului: cauta cauzele conflictului, ajuta partile sa se elibereze de povara emotiilor (orice conflict implica emotii) pentru ca ele sa poata gasi impreuna o solutie viabila, mediatorul nu propune solutia, dar se asigura ca aceasta este corecta, adica va rezista timpului. Procesul medierii este complex, legea exista din 2006 dar a fost adusa in prim plan de catre legiuitor pentru a degreva instantele. Sunt foarte multe de spus despre mediere, si despre experienta restului Europei in ceea ce priveste medierea, oamenii inca nu stiu cu se mananca acest proces si de multe ori stiu gresit. Este normal pentru orice activitate aflata la inceput. Te deranjeaza ca mediatorul taxeaza invitatia celeilalte parti. Crede-ma, cu totii ne-am dori sa facem din pasiune, gratis, dar asta nu se poate pentru ca nu putem trai cu aer. Oricum cheltuiala facuta la mediere nu se compara cu cheltuiala la avocat, sa fim seriosi. Vii la informarea gratuita impreuna cu cealalta parte si nu mai platesti nimic.
O zi buna!
Situatia in care ambele parti sunt dispuse la mediere este idealul. Daca asta este situatia oricum se poate ajunge la un acord cu mediere, fara mediere. Eu ma refer la situatia in care celalalt sta in turnul lui de fildes si refuza sa comunice, cum anume ai putea veni cu el la sedinta de informare gratuita, fara sa faci cheltuieli? Pot pricepe ca exista aceasta optiune dar sa ma obligi sa prezint dovada ca am incercat medierea inainte, in situatia in care chiar nu am cum evita cheltuielile astea, mi se pare un pic fortat din partea minunatului stat roman.
Ii dau dreptate Mihaelei. In cunostinta de cauza :) Oricum, mediatorii ar trebui sa se bucure, o sa aiba mai multi clienti de acum
Scopul de baza al medierii este de a solutiona conflictul in aceasta faza adica de a obtine un acord (ma mir ca spuneti ca nu asta e scopul) si de-a usura munca instantelor ca altfel n-ar avea nici un „haz” medierea ca sa mai bagam bani si acolo
Este un subiect dificil deoarece încă nu suntem familiarizați cu el. Aș dori, dacă-mi permiți, să răspund concret comentariului tău:
1. Medierea și mediatorul reprezintă niște instrumente, cu ajutorul cărora părțile aflate în conflict își pot soluționa unele dispute pe cale amiabilă. Între mediere și alte instituții (arbitraj,tranzacție,conciliere) există câteva diferențe importante care nu sunt sesizabile la o privire superficială. De pildă, arbitrul (deși este mai flexibil ca instanța de judecată) el va da o sentință pe care părțile trebuie să o respecte. Pe de altă parte, mediatorul nu dă nicio sentință. Părțile vor lua singure deciziile potrivite, conform voinței lor în cadrul medierii.
2. Acea invitație de care ai adus vorba care te costă 50 de lei reprezintă o cheltuială pe care mediatorul o face ca urmare a solicitării tale de a iniția procedura. Legea îți permite să efectuezi tu aceasta procedură de invitare dacă dorești și să vii împreună cu cealaltă parte la informarea gratuită. În plus, medierea este o profesie liberală, așa că și prețurile sunt la fel de liberale, însemnând că ele pot varia de la caz la caz.
3. Procedura prealabilă prevăzută în vechiul Cod nu făcea decât să intimideze partea invitată și tocmai de aceea puține erau cazurile în care părțile chiar se prezentau la conciliere. Și mai puține erau situațiile în care ajungeau la un consens, din simplul motiv că fiecare acționa (intenționat sau nu) fără a se gândi la eventualitatea unui consens.
Poate că am fost subiectiv, însă rezonez cu o idee expusă de tine: „Nu prea suntem noi o natie care sa se puna si in papucii celuilalt si sa vada daca adevarul nu e cumva la mijloc.”
Da, am fost si suntem o natie „pac! la razboiu”, dar poate a venit momentul sa ne schimbam.
Sunt dispusa sa discutam despre cateva informatii si cazuri concrete referitor la mediere. Cateva studii de caz se regasesc si pe site-ul meu: http://mediatoruldeleasing.ro/studii-de-caz/ .